Proteste impotriva austeritatii in Roma si Milano, in noiembrie 2014, in Madrid in ianuarie si martie 2015, apoi in Londra, Liverpool si Glasgow in iunie 2015, iar mai recent, referendum in Grecia pe tema posibilei politici de austeritate.
Acum, greva la metroul din capitala Marii Britanii si manifestari de simpatie pentru greci in rândul sindicatelor din alte state etc. Cam asa arata Europa la jumatatea lui 2015. Curentul s-a facut simtit mai demult.
Daca am analiza miscarile din ultimii doi-trei ani am constata ca tot mai multi europeni sunt impotriva taierilor de venituri si sporuri, a modificarii legislatiei muncii, a reducerii subventiilor, a politicilor care sunt in favoarea marilor companii, nu a micilor fabricanti sau fermieri.
Cei care apartin clasei mijlocii nu mai vor sa strânga cureaua, nu mai vor sa asculte explicatiile politicienilor care fac strategii si sustin ca restrictiile pe termen scurt le vor aduce prosperitate pe termen lung.
Nu mai vor sa traiasca bine mâine-poimâine, ci astazi. Noi, românii, stim cel mai bine ce inseamna “generatia de sacrificiu”, ce a insemnat ca unii sa rabde, iar altii sa pape icre, jambon si pateuri de gâsca “cumparate” din magazinele si fermele de partid.
Aveam, atunci, inainte de 1989, avem si acum, bogatii nostri, cu observatia ca primii erau mai cenusii. Iata ca si occidentalii s-au saturat sa vada, din reportaje sau stiri, nu direct, cum traiesc si mai ales ce poseda bogatii lor: insule exotice, avioane sigure si scumpe, colectii de masini de epoca pastrate cu grija in cladiri de mii de metri patrati, cabane de milioane de euro etc.
Cu cât creste distanta dintre patura superioara a societatii, care obtine venituri din tranzactii, speculatii, monopol, exploatarea resurselor naturale etc., cu atât mai mare e nemultumirea celor care traiesc modest in pofida faptului ca sunt specialisti in diverse domenii sau trudesc in firmele proprii straduindu-se sa le mentina pe linia de plutire.
La ce e buna cresterea economica daca nu schimba in bine viata cetatenilor? Si cum sa fie acceptata austeritatea când e aplicata doar celor multi, politicienii alocându-si, in fiecare an, drepturi speciale? Cetatenii europeni vor crestere economica, dar fara limitari si masuri inechitabile.
