Prezenta României ca invitat de onoare la Salonul de Carte de la Paris are si o puternica nota polemica, dincolo de aspectul sau sarbatoresc. Atât in culisele acestei prestigioase intâlniri dintre profesionisti ai cartii din 45 de tari, cât si la diferite mese rotunde moderate de francezi la Pavilionul României, s-a discutat nu doar despre literatura româna, ci si despre decizia a trei intelectuali romani, Mircea Cartarescu, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, de a absenta de la eveniment. Gestul lor a fost privit atât ca forma de protest fata de managementul actualei conduceri a Institutului Cultural Român, si a ingerintei politicului in cultura, dar si ca un gest subiectiv, inoportun intr-un moment in care România ar trebui sa profite de oportunitatea de a fi pentru prima data invitata de onoare a unuia dintre cele mai importante târguri de carte din lume, moment comparabil intr-un anumit sens cu iesirea in societatea europeana a unei tinere culturi. Criticul si istoricul literar Eugen Simion a fost dintre cei care au criticat gestul celor trei intelectuali români. “Nu e deloc oportun si nu apreciez deloc acest gest, sunt oameni care au profitat enorm de ICR (Institutul Cultural Roman, nota mea) si care acum s-au gasit sa aiba asa o tresarire de constiinta. Au trimis aici niste protestatari, fosti bursieri, care erau destul de ridicoli. Au venit la Pavilionul României si il asteptau pe presedintele Hollande, ca sa proteteze in prezenta sa, dar s-au risipit. E o mare reusita dupa parerea mea acest Pavilion, e un mare târg de carte si România este «in onoare» cum spun ei, adica este invitatul principal, si eu sunt chiar surprins câte carti românesti sunt, o intreaga literatura in limba franceza si asta e lucrul cel mai important. Ca se supara unul, ca ii sare tandara altuia, ca e numai el vedeta, astea sunt lucruri detestabile”, ne-a declarat Eugen Simion, la Salonul de Carte de la Paris.
Dramaturgul Matei Visniec, traitor in Franta de 25 de ani, a avut o opinie mai nuantata asupra subiectului, dar nu mai putin ferma. “Urgenta pentru România este sa inteleaga ca a fost o sansa pentru cultura româna si ca are nevoie de continuitate, pentru a putea sa iasa mai departe in strainatate, sa-si amelioreze imaginea, sa fie recunoscuta ca o tara normala, o tara civilizata, ca o tara in care libertatea este transformata in civilizatie, ca o tara europeana, ca o tara matura. Absentii sunt prezenti. Scritorii care lipsesc in acest moment, care n-au mai venit, de altfel sunt prezenti pe standuri si de altfel cartile lor sunt foarte cumparate. Mesajul lor este descifrabil dar cred ca oamenii politici din România trebuie sa-l descifreze. Aici, la Salon, dupa parerea mea ceea ce a fost preponderent a fost ideea de sarbatoare a cartii, a fost ideea de dezbatere, a fost ideea de confruntare intre stiluri, intre idei, intre generatii, in sensul cel bun. N-ar trebui sa cadem in aceasta capcana a optiunii obigatorii, «cine este aici inseamna ca este cu Puterea, cine nu este aici inseamna ca este cu Opozitia». Eu refuz sa aleg. Mai mult decât atât, refuz sa-mi aplic criterii politice in faptul ca strâng mâna unui om. Când strâng mâna unui om inseamna ca a lasat ceva important in literatura romana. Am discutat cu multa lume aici pentru ca subiectul, in culise, este, bineinteles, viu despre semnificatia acestei decizii. (…) România are nevoie de continuitate, in demersul sau cultural, in ceea ce inseamna democratia, si mai ales in ceea ce inseamna transformarea libertatii in civilizatie, or, in acesti ultimi ani au fost câteva momente de intrerupere in acest prim drum iar daca imaginea României din când in când a fost teribila in Franta este vina oamenilor politici, daca imaginea României se amelioreaza, acest brand de tara, ca sa zic, este cultura, sunt scriitorii care sunt aici prezenti, care in acest moment ridica, inalta stacheta, si innobileaza prin creativitatea ei imaginea României”. Printre cei care au comentat public, in dezbateri, absenta celor trei scriitori de la Salon se numara si Nicolae Breban si Daniela-Zeca Buzura, care au tinut sa sublinieze mai mult prezenta României la acest eveniment, decât absenta lui Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu.
Laura Huiban
Eugen Simion despre absenta unor intelectuali români de la Salonul Cartii de la Paris
