Ei sunt eroii nostri. Ei sunt cei care si-au pus viata in pericol intr-o dupa-amiaza de joi. Doi tineri simpli, muncitori pe un santier, care i-au salvat pe cei trei supravietuitori ai cumplitului accident de elicopter. Au actionat cu un singur gând: sa salveze vieti.
Sorin Lazar (28 ani) si Ionut Gheorghioiu (27 de ani). Primul casatorit, cu un copil de 3 ani acasa. Ambii din Sascut. Ziua de 7 martie i-a gasit exact in câmpul unde s-a produs tragedia, la nici 300 de metri de impact. Tocmai se pregateau sa plece spre casa, de la punctul de lucru – ferma Brad, când, in jurul orei 16.00, au vazut elicopterul care se prabusea.
Marturii in stare de soc
Sorin si Ionut au vrut sa rupa tacerea. Ne-au cautat insistent la telefon timp de doua zile, apoi au venit personal la redactie, duminica dimineata, si au povestit tot ce au vazut, ce au trait in acele momente. Sunt inca in stare de soc, desi nu recunosc, dar relateaza totul cu foarte mare precizie. “Sunt sef de echipa la 17 oameni. In acel moment eram pe un bloc. Am vazut cele doua elicoptere in aer. Unul din ele a coborât mai jos, fata de celalalt, s-a ridicat apoi usor …Avea un zgomot aparte la motor. Apoi a cazut ca o piatra, brusc. Practic motorul s-a oprit in aer. Acel zgomot, de pornire a motorului, s-a auzit de vreo trei ori in aer. Celalalt elicopter avea un zgomot rotund, normal, dar acesta practic se ineca. A avut rateuri dese. A mai avut o tentativa de a se prabusi si aproape de Ferma 3, dar a evitat acel loc. Apoi s-a ridicat in aer, a mai mers putin si apoi s-a prabusit”. Asa isi incepe marturia Sorin Lazar. Vorbeste precipitat, nervos si chinuit de intrebari pentru care nici acum nu a primit un raspuns. Amândoi au dat declaratii in fata anchetatorilor, isi asuma cele declarate, au curaj. Nu le e frica de nimic. Vor doar sa afle adevarul. Nimic mai mult. “A cazut ca un bolovan. S-a opri de la aproape 100 de metri de sol. Apoi a fost impactul. Si explozia. Am sarit de pe acoperis, l-am luat imediat si pe Ionut cu mine si am alergat la fata locului. Martori imi sunt si ceilalti 15 colegi. Eram cu totii in stare de soc. In momentul acela nu ma gândeam la nimic. Nu voiam decât sa salvez oamenii de acolo. Am sarit de pe bloc, de la o inaltime de peste 6 metri, am inotat in zapada si am ajuns. In 2-3 minute …”
Cel de-al doilea elicopter a survolat timp de 25 de minute
Acolo a vazut iadul pe pamânt. “Elicopterul ardea, trei victime, trei soldati, erau aruncati in zapada, lateral. In fata, inca un pilot ardea in flacari, ne facea semn cu mâinile. Pe cel de-al cincilea nu l-am vazut. Am inteles ulterior ca era prins sub elicopter, in partea din mijloc … Din cei trei, pe unul l-am gasit chiar lânga motorul aparatului de zbor, unul aproape de coada elicopterului, iar pe celalalt undeva la mijlocul. Sunt cei trei supravietuitori. Pe unul l-a scos Ionut. Era strangulat cu casca. L-a tras de lânga elicopter. Puteau fi alte explozii. Oricum totul bubuia in jurul nostru. Eu m-am dus repede ca cel de lânga mijlocul elicopterului. Era ars in totalitate. Doar un singur crac de la pantalon se mai vedea. Restul tot era ars, inclusiv el. L-am tras cam la 100 m distanta. Am lasat in urma, pe zapada o dâra rosie de sânge, am simtit pe mâinile mele pielea lui, carnea lui arsa. Mi-au ramas pe mâini. Avea o taietura adânca la cap. Si era ars complet. Imi tot zicea ca-i este frig. I-am dat haina mea, l-am intrebat câte persoane erau. Atunci am vazut pe al treilea soldat, de la coada elicopterului. Era strivit. Avea bratul drept strivit, i se vedeau oasele iesite prin haina. La picior la fel. Avea oasele fracturate. Era constient. Toti erau constienti. In timpul acela, totul exploda. Nu stiam decât ca trebuie sa-i scot de acolo. Cel care ardea, era prins intre fiare. In tot acest timp, cel de al doilea elicopter survola deasupra noastra. Vreo 20-25 de minute. Fara sa ne dea vreun ajutor. Le faceam semne in disperare, dar degeaba. Poate nu aveau comanda de aterizare, nu stiu, dar in momente de astea mai stai la ordine sau la stiu eu ce ordine?”, se intreaba Sorin.
Cel mai grav ranit a mers pe picioarele lui
Sorin sustine ca abia dupa 25 de minute cel de-al doilea elicopter a aterizat si din el au coborât doi paramedici. “De ce nu a coborât imediat? Mai repede, asta nu inteleg? Noi doi eram acolo, le faceam semn sa ne ajute, nimic. Eu am fost cel care a sunat si la 112, imediat dupa impact. Noi am fost acolo si nimeni nu a intervenit. Asta nu inteleg. De ce? Erau cologii lor acolo jos. Eram si noi incercând imposibilul. Puteau sa ne ajute mult mai repede. Si o secunda conteaza in astfel de situatii. Curgea sânge, oamenii aia sufereau de frig, de arsuri, de durere. Ma intrebau mereu daca traiesc si doi chiar colaborau. Al treilea, cel de lânga motor, pe care l-a scos Ionut, era lovit tare la cap, avea capul spart in doua si fata desfigurata, s-a asezat in genunchi in zapada si asa a stat pâna a venit celalalt elicopter. Nu zicea nimic. Doar doi vorbeau cu noi, cel ars si cel cu fracturi deschise. Nu stiam cine sunt, cum ii cheama. Am incercat sa-i incurajam, sa-i tinem in viata. Noi i-am suit si in targa. Cel cu capul crapat, cel mai grav ranit, cred ca Dumnezeu i-a dat putere, a reusit sa mearga pe picioarele lui spre elicopterul care i-a luat. Noi doi doar l-am sprijinit.”
La audieri au ramas cu un gust amar
“Cel cu capul spart voia sa vorbeasca, dar nu putea”, spune si Ionut. “Nu mi-a fost frica, nu am mai bagat nimic de seama. Exploda. Am fost si audiat. Eu am stat pâna la trei dimineata la declaratii. Nu ni s-a spus nimic.” Sorin a fost audiat pâna la 9 seara, si apoi a doua zi, de la 7 la 10. Amândoi sustin ca au fost tratati ca “niste câini.” “Nu ni s-a dat un pahar cu apa, eram uzi leoarca, cu buzele uscate. Niciun «multumesc», niciun, nu stiu, sa vada daca nu am patit si noi ceva. Parca noi am prabusit avionul acela. Am fost si noi destul de expusi, nu? Bubuituri au fost intr-una. Nu am mai gândit nimic.”
Doua intrebari fara raspuns
“Si apoi, mai e o problema. Unul dintre cei doi paramedici, o femeie, abia se misca. Celalalt era un copil, ca Ionut, dar al doilea, femeia, era voluminoasa, masiva. Practic când a coborât din elicopter a ramas proptita in zapada. Nu a putut sa se mai miste. S-a dus Ionut sa-i ia geanta medicala. Când a ajuns lânga noi nu mai avea aer. Doar gâfâia. Am intrebat-o noi ce sa facem. Era buimaca. Consider ca interventia la fata locului nu a fost deloc prompta. A fost si târzie si fara promptitudine. Acolo era frig, agonie, durere. Asta nu-mi pot explica. Asta am zis si celor care m-au audiat. Au coborât când au vazut ca vien SMURD-ul. Ei stiau ce e acolo. Ma macina mereu aceste intrebari – de ce nu au coborât imediat si ce cauta acel paramedic acolo care abia se misca?”, conchide Sorin. Dupa o ora de discutii au plecat amândoi, in ploaia rece. Se grabeau sa ajunga la inmormântarea de la Adjud.
„Dorim sa ne intâlnim cu familiile lor. Nu vrem nimic, sa nu fim intelesi gresit. Vrem doar sa aflam adevarul. Am trait niste momente pe care nu cred ca le vom putea uita vreodata.“
Sorin si Ionut„Nu stiu cum am avut puterea sa ajung acolo. Cred ca daca imi spunea cineva sa ma duc, evitam, ca eram in pericol. Dar atunci pur si simplu am actionat. Nu m-am gândit la nimic.“
Ionut Gheorghioiu„Eu lesin si daca vad o picatura de sânge. Mi-e mila de toti cei care sufera. Dar atunci nu am simtit nimic. Cred ca Dumnezeu m-a intarit. Plâng de fiecare data când vad la televizor accidentul. Am fost amândoi si la Adjud, am aprins o lumânare la cel care va fi inmormântat acolo. Acolo am aflat ca e Vasile Manolache. Era intr-un sicriu acoperit de drapelul tarii. M-a emotionat. Acum ne ducem si la inmormântare. Nu ai cum sa fii altfel in astfel de momente.“
Sorin Lazar„Baiatul ars si-a sunat fata. Telefonul era ars tot, i se lipea telefonul de mâini. Cel cu fracturi deschise mi-a spus, când l-am intrebat ce s-a intâmplat, … «trenul de aterizare». Fum nu era in zbor. Flacara, bubuitura au fost doar dupa impactul cu solul.“
Sorin Lazar„Nu am nimic de comentat. Sunt declaratii pentru care ei raspund. Ancheta a fost preluata de Parchetul Militar. Nu am ce sa va raspund. Puteti sa luati informatii de la oricine. Ei cred ca ar face orice pentru un pachet de biscuti. Nu comentez. Sunt majori, sunt raspunzatori. Noi am facut comunicarea prin biroul de presa. Acum sunt la inmormântarea de la Adjud, unde va participa si domnul ministru Dusa.“
lt.col.Adrian Plotogea, ofiter cu informarea si relatii publice de la Flotila 95 Bacau
Cei trei supravietuitori (locotenent-comandor Petru Pricop, caporalul cl. a III-a Doru Nanescu si capitan Catalin Balmus) sunt in continuare sub supraveghere medicala permanenta in Bucuresti. Starea lor este stabila. Inmormântarile celor doi piloti morti au avut loc duminica la Adjud si in Dâmbovita. Accidentul aviatic s-a produs pe 7 martie, pe un câmp din comuna bacauana Beresti-Bistrita.
