Autoritățile sunt tot mai depășite de situație și recurg la cenzura informațiilor pentru a-și masca incompetența. Crește numărul infectaților, spitalele nu-i mai acceptă (Iașiul a refuzat pacienți din Bacău), autoritățile tac, refuză să spună ceva. Nimeni nu are voie să vorbească în afară de DSP, iar DSP spune că doar Grupul de Comunicare Strategică are voie să comunice. Dar nu o face.
Într-o situație de criză, comunicarea este esențială. În războaie, la cutremure, epidemii, autoritățile trebuie să comunice pentru a ține situația sub control, pentru a aduna sub același stindard cetățenii, pentru a uni eforturile națiunii în sensul depășirii crizei.
E o întreagă discuție aici, se reunesc specialiști în comunicare, propagandă, strategi, vectori, cercetători chiar, care trebuie să găsească ideile potrivite, narativul, care să creeze acel consens național.
Ideea de baza este că SE COMUNICĂ.
În prima bătălie de Frontul de Vest, în WW1, britanicii au pierdut 10.000 de oameni într-o singură zi. Ministerul de Război a vrut să cenzureze informația; Rudyard Kipling, care era în comitetul însărcinat cu cenzura/comunicarea a spus că, nu, trebuie să comunicăm această cifră, ca să știe poporul la ce să se aștepte.
La noi, însă, în plină epidemie, NU SE COMUNICĂ nimic. Informațiile sunt cenzurate, autoritățile, în afară de “stai acasă” nu mai știu să spună altceva. A, și “informați-vă doar din surse oficiale”. Care surse oficiale tac asurzitor.
Nu e vorba, autoritățile centrale sunt într-o adevărată competiție de dat cu stângul în dreptul. Vectorii de comunicare sunt sub orice critică. Vela, Câțu, Orban? Vorbesc cu poticneli. Iohannis? Poate ne explică ce e cu bronzul ăla proaspăt, că dă ca naiba în imagini.
Bă, comunicați naibii, spuneți cifrele reale, ziceți care sunt problemele. Că o să vină valurile de morți și o să vă măture…
