Înainte de 1990, dacă nu te adresai unei persoane cu apelativul “tovarășe” ci cu “domnule”, puteai să ai neplăceri. Nu foarte mari, că se mai înmuiase regimul, dar, dacă vreunul avea pata pusă pe tine, putea să-ți facă zile fripte.
La fel, mersul la biserica, primirea preotului în casă puteau să-ți cauzeze neplăceri. Nu erai vânat pentru asta, dar, la fel, dacă un coleg, un vecin sau un superior aveau ceva de împărțit cu ține, se foloseau de pretext ca să-ți pună bețe în roate.
Regimul era deranjat prea puțin de acest gen de “dizidențe”; până și bancurile politice sau ascultatul posturilor de radio interzise erau trecute cu vederea dacă nu erai o țintă.
Pentru că ori se primeau denunțuri care, intrate în malaxorul sistemului, trebuiau să primească răspunsuri, ori erai suspectat de lucruri mai grave, erai agățat cu astfel de tinichele.
În zilele noastre, tinichelele s-au schimbat în instrumente ale corectitudinii politice. Dacă ai deranjat pe cineva, dacă te-ai ridicat prea sus, se găsesc pretexte pentru a te demola.
Ani de zile a funcționat eticheta de “corupt” și delațiunile și anchetele de rigoare. Într-o vreme, dacă i se punea pata pe tine, erai declarat “antisemit”.
Mai nou, ți se pune eticheta de rasist pentru că nu doreșți colonizarea țării cu imigranți sau “homofob” pentru că nu consideri că principala problema a națiunii o constituie căsătoriile între persoane de același sex. Dacă te declari pentru păstrarea valorilor tradiționale, iarăși ti se pune o etichetă.
În general, aceste etichete nu ar trebui să conteze prea mult; doar că, în lumea asta tot mai tâmpită, se întâmplă să fie luate în seamă.
Pentru că aceste etichete sunt doar un alt mecanism pentru controlul social. O să vedeți că în politică, de exemplu, au șanse mai mari de promovare persoanele care susțin așa-zisul “multiculturalism”, corectitudinea politică, minoritățile sexuale sau drepturile persoanelor transexuale.
Este chiar o întrecere în inventarea unor noi minorități și noi drepturi, încât, in ziua de astăzi, nu mai vorbim de egalitate in drepturi, ci de privilegii pentru unii și obligații pentru restul.
