Absolvenții clasei a XII-a C de la Liceul Teoretic nr. 3 din Bacău s-au reunit, pe 4 octombrie 2026, la jumătate de secol de la terminarea liceului. Organizat de Romeo Marandici, evenimentul a fost mai mult decât o întâlnire între foști colegi: a fost o întoarcere la anii tinereții, un omagiu adus profesorilor și colegilor dispăruți și o seară în care amintirile au prins din nou viață.
Adolescența nu se uită
Sunt întâlniri care adună oameni în jurul unei mese și sunt revederi care îi întorc, pentru câteva ore, în cea mai frumoasă și mai neliniștită perioadă a vieții. Pentru absolvenții promoției 1976 de la fostul Liceu Teoretic nr. 3 din Bacău, revederea din 4 octombrie a fost o asemenea întoarcere în timp.
Au trecut 50 de ani de când au încheiat liceul, însă adolescența, după cum mărturisește Romeo Marandici, unul dintre foștii elevi și organizatorul întâlnirii, nu se uită.
Pregătirea evenimentului nu a fost lipsită de ezitări. După experiențele unor revederi anterioare, Marandici a avut îndoieli că ar mai putea organiza o întâlnire pe măsura momentului. Încurajat însă de familie, prieteni și câțiva foști colegi, a decis să meargă mai departe.
A fost, după cum spune chiar el, o decizie luată din conștiință, însoțită de idei noi și de dorința de a face lucrurile altfel.
Data aleasă, 4 octombrie 2026, a avut și o semnificație aparte pentru organizator, care a asociat-o cu atestarea Bacăului în documentele istorice. Un motiv în plus pentru ca revederea să fie legată de orașul în care au crescut și în care și-au petrecut anii de liceu.
Prima fotografie, în fața liceului
Reîntâlnirea a început acolo unde era firesc să înceapă: în fața fostului liceu.
Prima fotografie de grup a marcat momentul în care foștii elevi s-au regăsit, după cinci decenii, în fața locului care le-a definit o parte importantă din tinerețe. Dincolo de schimbările aduse de timp, de drumurile diferite pe care fiecare le-a urmat și de experiențele acumulate, legătura cu anii de școală a rămas un reper comun.
A urmat însă un moment pe care Romeo Marandici l-a considerat nu doar potrivit, ci obligatoriu din punct de vedere moral.
Un omagiu pentru profesorii și colegii dispăruți
Înainte de sărbătoare și de poveștile depănate la masă, absolvenții au păstrat un moment de reculegere pentru cei care nu mai sunt.
La istorica Biserică Precista din Bacău a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru profesorii și colegii de liceu trecuți în neființă.
Pentru organizator, acest gest a reprezentat una dintre cele mai importante componente ale revederii. O generație care a ajuns la jumătate de secol de la absolvire nu putea celebra drumul parcurs fără să-i amintească pe cei care i-au fost alături, dar care nu au mai avut șansa să participe la această întâlnire.
Fotografiile realizate în interiorul și în exteriorul bisericii au păstrat și imaginea acestui moment de recunoștință.
Restaurantul tinereții și amintirile de altădată
După întâlnirea din fața liceului și slujba de pomenire, a venit vremea poveștilor, a gastronomiei și a muzicii.
Locul ales pentru petrecere a fost restaurantul Decebal, un spațiu cu o semnificație aparte pentru foștii elevi. În anii liceului, aici veneau uneori fără să atragă atenția profesorilor, cu ochii în patru, pentru a cumpăra câte un Kent sau un Pepsi servit „la ceainic”.
Rememorată acum, întâmplarea are farmecul unei epoci în care micile escapade ale adolescenței deveneau povești de neuitat. Iar restaurantul Decebal s-a transformat, pentru o seară, într-o punte între trecut și prezent.
Romeo Marandici a apreciat implicarea gazdelor și nivelul organizării, mulțumindu-i domnului Neagu pentru felul în care a contribuit la reușita evenimentului.
Nici meniul nu a fost unul obișnuit. Supa-cremă de ciuperci, fâșiile de bacon prăjit în unt, măduvioarele crispy și bărcuțele cu brânză și carne la cuptor au fost completate de o surpriză gastronomică: „pizdulice” la grătar, o delicatesă apreciată de cunoscători. Preparatele au fost însoțite de o nouă creație a casei Jidvei.
Toate acestea au contribuit la atmosfera unei întâlniri în care atenția la detalii și dorința de a oferi o experiență deosebită au mers mână în mână cu nostalgia.
Gaudeamus și muzica anilor ’70-’80
După tradiționalul „Gaudeamus”, simbol al anilor de studenție și al legăturilor dintre generații, muzica a devenit unul dintre ingredientele principale ale serii.
Programul a fost dedicat melodiilor din anii ’70 și ’80, aceleași care însoțeau tinerețea absolvenților și care, ascultate din nou, au readus la suprafață emoții și amintiri.
Un moment special l-a constituit apariția unui prieten al organizatorului, muzician și filantrop, care a cântat la chitară și a interpretat vocal piese pentru invitați.
Pentru acesta, a fost prima apariție artistică pe o scenă deschisă, în cadrul unei petreceri private. Un gest pe care Romeo Marandici l-a apreciat în mod deosebit, mulțumindu-i pentru generozitate și pentru bucuria oferită celor prezenți.
Muzica live, dansul și repertoriul unei epoci care le-a marcat tinerețea au transformat revederea într-o adevărată sărbătoare a prieteniei și a memoriei.
Profesorii care au rămas aproape
La întâlnire au participat și două dintre fostele profesoare ale absolvenților, doamnele Zaharia, de limba engleză, și Lungu, de limba franceză.
Prezența lor a dat evenimentului o dimensiune suplimentară. Dincolo de foștii colegi, revederea a însemnat și reconectarea cu oamenii care, în anii de liceu, le-au fost dascăli și i-au însoțit în formarea lor.
Romeo Marandici și-a imaginat că, dacă ar fi fost acolo, fostul director Cirimpei și dirigintele Pușcașu i-ar fi privit cu satisfacție și le-ar fi aplaudat inițiativa.
Este, poate, una dintre cele mai frumoase concluzii ale unei asemenea întâlniri: după 50 de ani, foștii elevi nu se mai întorc la școală pentru note sau examene, ci pentru a regăsi oameni, locuri și momente care au contribuit la ceea ce au devenit.
O misiune îndeplinită
Revederea promoției 1976, clasa a XII-a C a Liceului Teoretic nr. 3 din Bacău, s-a încheiat cu sentimentul unei misiuni îndeplinite.
Pentru Romeo Marandici, satisfacția nu a venit doar din buna organizare a evenimentului, ci și din faptul că a reușit să-i aducă împreună pe foștii colegi, să-i omagieze pe cei dispăruți și să le ofere tuturor o seară de neuitat.
„Eu, Romeo Marandici, sunt mulțumit și cu onoarea curată! Misiunea a fost îndeplinită”, a transmis organizatorul, la finalul unei revederi care a demonstrat că timpul poate schimba chipuri, destine și perspective, dar nu șterge neapărat legăturile formate în adolescență.
La 50 de ani de la absolvire, foștii liceeni au avut din nou motive să zâmbească, să depene amintiri și să danseze pe muzica tinereții lor.
Pentru câteva ore, distanța dintre 1976 și 2026 s-a măsurat nu în ani, ci în povești, prietenii și emoția de a fi din nou împreună.
