Evreii iubeau cuvântul Domnului. Toată ziua trebuia să fie luminată de cuvântul lui Dumnezeu. La răsăritul soarelui, evreul recita cea mai importantă lege: „Ascultă Israele, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată viaţa ta”. Seara, evreul recita din nou acestă invocaţie.
Şi munca trebuia să fie luminată de legea lui Dumnezeu. Dimineaţa, înainte să înceapă, în pauza de la prânz şi la apus, evreii, repetând câteva fraze din Biblie, îl binecuvântau pe Domnul şi cereau ocrotirea sa. Şi în timpul muncii se opreau uneori pentru a-şi aminti de legea Domnului, şi legau cu două cureluşe două cutiuţe în care erau fragmente din Lege: una pe braţul stâng, aproape de inimă; alta în faţa ochilor, pe frunte.
Şi casa trebuia să fie ocrotită de cuvântul lui Dumnezeu. În casă ardea întotdeauna o lumină aproape de dulapul unde era păzit cu grijă sulul din piele pe care era scris cuvântul Domnului. Îl deschideau şi îl citeau cu solemnitate religioasă.
Pentru noi creştinii, evanghelia este vestea cea bună pentru fiecare dintre noi. Isus ne aduce eliberarea, lumina, bucuria mântuirii.
Un om scria: „Am descoperit frumuseţea Evangheliei într-o seară în care stăteam la pat, bolnav. Eram acasă la bunicu şi, ca şi cum nu aveam nimic de făcut, am întrebat:
– Bunicule, îmi aduci Evanghelia? La început bunicul a tremurat puţin, dar apoi a cedat şi mi-a adus-o. Am răsfoit-o neatent, aşa cum faci cu o revistă, apoi am început să citesc. Am citit un capitol, am citit două… şi între timp treceau minute, ore… şi aşa, două ore mai târziu, citisem o mare parte din ea. De atunci, iau Evanghelia şi o deschid la o pagină oarecare, sperând să găsesc ceva ce am nevoie mai mare, şi parcă ar înţelege dorinţele mele şi ştie să îmi citească gândul. Într-adevăr, deschid şi găsesc partea din Evanghlie a cărei lumină îmi foloseşte cel mai mult în momentul respectiv. De multe ori, lucrurile pe care le citesc în Evanghelie le visez noaptea şi dimineaţa îmi amintesc acea parte pe care am citit-o în vis”.
Câţi citesc Evanghelia cu atenţie, cu iubire? Doamne, învaţă-ne să iubim cuvântul tău; ajută-ne să-l înţelegem bine, ajută-ne să-l urmăm, pentru că este cuvântul iubirii tale!
Pr. Claudiu Nedelciu, Parohia Catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” Buhuşi
