Galeria băcăuană este în doliu după dispariția unuia dintre membrii săi reprezentativi, Costel Stoica (37 de ani)
Un gol în suflete și în tribune. Un gol imens, lăsat de dispariția, la doar 37 de ani, a unuia dintre cei mai reprezentativi membri ai galeriei băcăuane. Se numea Costel Stoica, dar toată lumea îl cunoștea drept Corsicanu.
În ton cu supranumele, Corsicanu avea o privire de dur, ce ascundea însă o inimă caldă și senină ca o zi de iunie, o inimă care a încetat să mai bată într-o caldă și senină zi de iunie.
Atunci când viața ajunge să-și dea mâna cu moartea, golul nu se astupă doar cu bulgări de pământ, ci și cu o rugăciune, așa cum fac creștinii, cu o bere, așa cum fac bărbații, și cu zeci, sute de amintiri, așa cum fac prietenii.
Amintiri: Corsicanu cu fularul galben-albastru al FCM Bacău la gât, Corsicanu încurajând, cu glasul său grav, de clopot, echipa de volei a Științei și pe cea de handbal a CSM Bacău, Corsicanu mergând în deplasări istovitoare pentru a fi alături de „Pisicile Roșii”, Corsicanu stând în poartă, la miuțele noastre de luni seara, atunci când se întâmpla să ne lipsească al doilea portar, Brigada Independent arborând un banner de susținere pentru Corsicanu într-o toamnă desfrunzită și gri care prevestea că sfârșitul trist începuse să cam dea târcoale…
Iar acum, când sfârșitul trist a venit, noi, cei care te-am cunoscut, îndrăgit și respectat, îți spunem rămas bun, Corsicane, drum lin și Dumnezeu să te aibă în pază!
