Au trecut 22 de ani de la aprobarea unei legi care are in esenta ei un principiu de drept fundamental: dreptul la proprietate. Este vorba de Legea 18, venita, insa, pe un teren nepregatit, atunci când oamenii abia iesisera dintr-un regim totalitar, care, inca de la inceputuri, s-a pus pe confiscat, a confiscat averi, pamânt, suflete, dar mai ales libertatile, individuale si colective.
Aceasta lege, urmata de altele, Legea 10, apoi una care reglementa retrocedarea padurilor, apoi altele si altele, date, aprobate la presiunea strazii, unele chiar cu dedicatie, ca asa au vrut mai marii latifundiari aflati de acum in capul trebii, in Parlament. Cert este ca s-au creat confuzii, au avut si au loc in continuare, dupa atâtia ani, diferite controverse, interpretari, milioane de cetateni au ajuns in instanta pentru a lamuri neintelegerile.
Cunosc cetateni, multi au apelat si la ajutorul nostru, al presei, care se judeca din 1991, din 1995, 1998, 2000 si, iata, chiar din 2013. Legea a avut goluri, a avut articole care incalcau chiar principiul dupa care a fost elaborata, de aceea, legiuitorul a mai dat alte legi, fara, insa, a anula articolele vechi, instantele au intrat in blocaj, avocatii au gasit o buna pâine de mâncat, spaga si mita sunt in floare, jafurile au luat amploare, mii de hectare de paduri au fost rase, iar vinovatii nu au fost si nu sunt de gasit.
Legea spune una, in realitate fiecare face cum vrea si ce vrea. La presiunea europeana a mai fost dat o lege, si inca una, care vizeaza retrocedarea in natura a proprietatilor mobiliare: alt jaf, alte procese, alte nedreptati.
Sunt legi fara final, fara raspunderi, astazi câstiga o parte, mâine alta, instantele joaca dupa cum le dicteaza…constiinta, niciun judecator, nicio instanta nu a coborât, cu toate ca au dreptul, au obligatia, de pe scaunul de unde impart dreptatea, pentru a vedea, a intelege o speta, un conflict. Au murit oameni, au intrat in functie topoare, securi, bâte, se sparg capete, tara saraceste, iar LEGEA este aruncata la cos.
Acolo, in instanta, nu se judeca numai terenurile, se judeca oameni, tara asta, mai ales in Moldova, nu are cultul documentelor scrise, parafate si legalizate, atunci când este vorba de terenuri, case, acareturi, ele se mostenesc pe vorbe, pe juraminte, pe cutume.
De aici portite si izvoare de nedreptate, cu toate ca legea este facuta pentru a imparti dreptatea. In ritmul si dupa legile actuale, problema proprietatii nu se va rezolva, in totalitate, nici peste alti 20 de ani.
