Dreptatea-i mereu relativa

Justitia autohtona a fost mereu o pata de culoare inchisa pe nadragii integrarii. De zeci de ori am fost amenintati, pe motive de justitie, cu activarea clauzei de salvgardare, pentru ca am inundat, la propriu, instantele europene. Plus ca nu s-a facut nimic concret in ceea ce priveste eradicarea coruptiei sau instrumentarea cauzelor grele privindu-i pe diversi actuali si fosti guvernanti. Prea putine spete au ajuns in fata magistratilor, si de prea multe ori politicul a fost cel ce a dictat trimiterea sau netrimiterea cuiva in judecata. De-a lungul anilor, in functie de sefia suprema, justitia a aratat ba ca o cucuvaie, ba ca un tap, ba ca un matelor cu un ochi la bidonul de rom si cu celalalt la fabrica de inghetata. Directivele au fost urmate cu sfintenie, si de fiecare data au inceput vanatori de vrajitoare, cu dosare facute la norma, pentru a mangaia orgoliul sefului zilei. Ce sa ne mai miram ca europenii ne trag constant de urechi, satui de abuzurile care sunt la ordinea zilei. Insa, atat timp cat raspunderea magistratilor este una fictiva, nici ca se va intampla ceva pozitiv. Degeaba spune o anume lege ca, daca vreun procuror sau judecator face buba la buget pentru ca statul trebuie sa plateasca oalele sparte, atunci va fi fript drastic la buzunare pana la recuperarea prejudiciului. De doi ani de zile exista legea amintita, statul a platit in continuare zeci de milioane de euro, iar pe magistrati nu i-a intrebat nimeni de sanatate. In functie de interes, al lor sau al stapanilor, procesele sunt lungite ani la rand, pana ce se potoleste nemultumitul care a avut impertinenta sa calce niste bataturi mai mult sau mai putin oficiale, dar cu siguranta pline de bani si relatii. Pana una- alta, justitia romana, pe langa ca e oarba, mai este si schioapa. Ceea ce, cu siguranta, i-a afectat teribil simtul echilibrului, motiv pentru care oalele sparte ni se intorc in cap, sub forma de daune grase ce sunt platite din buzunarul contribuabilului. Dreptatea-i relativa, si la noi tinde mereu sa traga spre partea unde influenta (politica, financiara sau de rudenie) este mai puternica. Separatia puterilor in stat si verticalitatea sunt un basm frumos, cu personaje din alte timpuri. Realitatea este cu totul alta, a jocurilor de culise, a sforariilor si smenurilor. Iar responsabilii nu-s niciodata vinovati.Scris de Emilian Berceanu