Dostoievski, un nonconformist, a fost acuzat de multe… Intre altele, de antisemitism si anticatolicism, de dependenta de jocul la ruleta. Acuzat si de… derapaj politic, a cunoscut si pedeapsa ocnei siberiene. N-au lipsit nici unii dintre cei care, facând trimitere mai ales la ,,Adolescentul”, l-au acuzat de misoginism. Acuzatie aiurea de tot…
“Nu-mi plac femeile pentru ca sunt necioplite, stângace, fiindca depind totdeauna de altii si, in afara de asta, mai poarta si o imbracaminte indecenta! (…) Unde mai pui ca tot ele mai si tipa ca se simt jignite si pretind drepturi egale, dar ce fel de egalitate mai este si asta, când ele ma calca in picioare sau imi arunca praf in ochi!” (F.M. Dostoievski, “Adolescentul”, Rao Clasic, 1998, pag. 36, 37), zice Arkadi Makarovici Dolgoruki. Apoi, acelasi personaj continua: “Chiar asa: sunt imbracate indecent din cale-afara. Numai un destrabalat nu-si da seama de asta. La tribunal se declara sedinta inchisa de câte ori e vorba de situatii indecente (…) Isi pun fara rusine turnura la spate ca sa-si arate nurii, si asta in vazul tuturor! (…) N-au decât sa le admire batrânii depravati si sa alerge dupa ele cu limba scoasa, totusi exista si un tineret curat, care trebuie ferit de asemenea provocari dezgustatoare. (…) Iata de ce sunt atât de scârbit, de ce le dispretuiesc si le ocarasc in gura mare”. (Ibidem, pag. 38). Convingator, nu, pentru o acuzatie serioasa de misoginism?…
Dar Arkadi Makarovici Dolgoruki este un tânar de doar 19 ani, putin teribilist in opinii, frustrat de neclaritatea care pluteste in jurul paternitatii sale, cu o copilarie agresata de imagini si intâmplari care l-au bulversat: “…am vazut si eu la treisprezece ani o femeie goala din crestet pâna in talpi si de atunci sunt dezgustat”. (Ibidem, pag. 40). El este un mare instrainat. Chiar spune despre sine: “Eu n-am ce cauta printre oameni”. Valeriu Cristea noteaza ca Arkadi Makarovici Dolgoruki este un neinteles (“cel mai putin inteles si cel mai nedreptatit dintre marii eroi ai prozatorului”) dar si “marele personaj de sinteza al literaturii lui Dostoievski”. A urât femeile sau numai niste puseuri trecatoare de teribilism i-au agatat pe nedrept eticheta de misogin? Cu siguranta, Arkadi Makarovici Dolgoruki n-a fost un misogin, caci, referindu-se la mama sa (a fost fiul nelegitim al unei iobage care a pacatuit cu un mosier…), zice cu duiosie: “pe cine iubesti mai mult, pe acela il jignesti mai tare”. Arkadi Makarovici Dolgoruki va ajunge sa creada chiar si in curatenia sufleteasca a unor femei care erau departe de acest statut…
Mircea Eliade, în “Fragmentarium” (Humanitas, Bucuresti, 1992, pag. 120-121) scrie: “În literatura europeana nu exista discontinuitate, salturi, revolutii. De la Ovidiu la trubaduri, de la poezia medievală la Dante si Petrarca, de la Princesse de Cleves la Stendhal si Proust – fluviul inspiratiei literare ramâne acelasi: femeia si drama sufletului uman provocata de femeie (…) Nu apare atunci exceptionala aparitia lui Dostoievski, ruperea lui titanica de aceasta traditie europeana, curajul lui de a crea oameni care sufera, spera, se prabusesc sau se mântuiesc «fara» femeie? Sunt mai putine femei în opera lui Dostoievski decât în opera oricarui mare autor european”.
E drept ca sunt mai putine personaje feminine, dar unele dintre ele, precum Sonia, din “Crima si pedeapsa”, de pilda, sunt repere ale literaturii. Sonia se anuleaza ca om pentru a-si ajuta familia, il ajuta pe Raskolnikov sa-si ispaseasca prin credinta pacatele, se bucura de respectul ocnasilor (“Maicuta Sofia Semionovna, maicuta noastra scumpa si draga!”), n-are niciun pic de depravare in inima, desi a fost o prostituata. Dostoievski poate fi acuzat, pe drept, de multe, dar nu si de misoginism. Marile sale iubiri, când navalnice, când asezate, reprezinta inca un argument în acest sens.
