Cand eram mai tanar, citeam cu nesat romane politiste. A fost prima mea bibilioteca. Mai tarziu, am trecut pe carti de analiza psihologica a infractorului, fie el talhar, hot, criminal sau violator. In ultimii ani, urmaresc cu interes si filmele plitiste de buna calitate. Iti ofera cadrul unei anchete facuta dupa manual, dupa cutume, dupa experienta unor criminalisti celebri. Am zis ca sunt povesti, iar acele investigatii pot fi duse la capat doar pe filele unei carti sau in film. Mi-a fost dat zilele acestea sa studiez un dosar instrumentat de politistii si procurorii bacauani. Am ramas impresionat de modul in care a fost condusa ancheta, de logistica folosita, de numarul de specialisti angrenati si mai ales de modul in care, pe teren sau in anchetele de birou a fost respectata legea. Nu ma pronunt asupra deciziilor, nu voi face comentarii, insa ma straduiesc sa redau povestea asa cum s-a intamplat, valorificand pozitiile fiecarei parti implicate. Este posibil sa nu pot respecta cronologia faptelor. Nici nu am intentionat. Este un demers jurnalistic. Oamenii trebuie sa stie ce se ascunde in spatele unei stiri de presa bomba.
Mii de bacauani nu au o casa. Majoritatea sunt tineri. O casa a devenit visul si cosmarul lor. Bacaul nu este Bucuresti. Investitorii nu s-au aruncat sa construiasca case, apartamente, vile. In targul nostru, fiecare se descurca cum poate. Asa a fost si inainte de 1989. Atunci erau celebrele liste ale sindicatelor, care sufereau, si ele, modificari in functie de prietenii, de functii, de sticla de coniac fin, bani si relatii. Obiceiul nu a pierit. Prin 1996 a venit Programul ANL. Sperantele au crescut. Se construiau si locuinte sociale, nu numai din cele scumpe. Iar tabele si criterii. Iar spaga si relatia. Multi au dat si au tacut. Altii au dat si nu au primit nimic. Sunt si din aceia care au dat si nu au tacut. Putini. Pentru inceput e bine. Acum nu mai poti da, ca nu se mai construieste. Pentru un timp. Programul, pe cele doua segmente, este mort. Si, totusi, poti sa dai spaga si pentru a capata o promisiune sau o speranta. Evident ca nu toate persoanele care au cerut o casa la Primarie au dat spaga. Multe au avut dosare complete si au intrat in discutie cu celeritate, datorita punctajului si a urgentei. Este de ajuns, insa, ca un solicitant sa sara randul pentru a arunca in aer un principiu, un tabel, o speranta.
Pe rolul Tribunalului Bacau se afla un asemenea caz. Un functionar public este acuzat de luare de mita. Mita urma sa deschida usa unei locuinte ANL. Cazul este public si mi s-a parut interesant pentru gazetar, dar si pentru cititori sau amatorii de o casa.
Tatonarea
Chiar daca in dosar se afla toate detaliile acestui caz, numele presoanelor implicate, numele anchetatorilor, vom folosi, in demersul nostru doar denumirea institutiilor. De asemenea, nu vom folosi numele real al personajului principal. Il vom denumi, conventional, “STELA”.
Primaria Bacau, prin serviciile specializate si a persoanelor stabilite prin decizie, are atributiuni in aplicarea prevederilor Legii 114/1996. Pentru cei care nu stiu, prin aceasta lege bacauanii pot solicita o locuinta sociala prin Programul ANL, dar si locuinte prin credit ipotecar. Procedura este destul de complicata, criteriile stabilite sunt draconice, la care se adauga si numarul mare de solicitari.
STELA, din Bacau, in urma unui divort, a ramas fara locuinta. S-a mutat cu chirie si a inceput sa se gandeasca cum ar putea face rost de o casa. A auzit de Legea 114/1996, a depus o cerere la Primarie, insa raspunsul nu mai venea. Printr-o cunostinta, nu are nici o importanta numele, a cunoscut-o pe Doinita Hutu, inspector la Biroul Asociatii de locatari si Fond locativ, din cadrul Primariei Bacau. Si-a plans amarul pe umarul Doinitei aproape tot anul 2004. Spre sfarsitul anului, discutiile au inaintat, de la simple sfaturi si lamuriri privind modalitatea de a primi o casa prin ANL, pana la probleme de familie. Ca tot romanul, STELA a dus discutia si spre o eventuala recompensa in cazul in care dosarul ar putea fi impins mai in fata. “Am cunoscut-o la sediul institutiei, cand a venit sa-mi ceara lamuriri despre dosarul ei. Avea o poveste interesanta, ba am si ajutat-o, cu titlu de imprumut, cu 500.000 de lei”, declara Doinita Hutu. “Dupa mai multe discutii, Doinita Hutu mi-a dat de inteles ca, avand in vedere multitudinea solicitarilor de locuinte, este greu sa intri pe lista si ca ar fi nevoie de o recompensa pentru membrii comisiei care se ocupa de aceste dosare”, declara STELA la Parchet. De aici, incepe romanul propriu-zis. Nu este clar cine a determinat-o pe STELA sa faca denuntul, ea zice ca a fost sunata, pe 25 mai 2005, de pe un numar ascuns si a fost intrebata daca cunoaste un salariat al Primariei care ar putea fi corupt. Pe 26 mai este sunata din nou si accepta sa mearga la Politie, apoi pe 27 la Parchet, unde depune denuntul privind faptul ca Doinita Hutu i-ar fi sugerat ca trebuie sa ofere foloase materiale, pentru ca dosarul sa-i fie aprobat si plasat pe un loc mai bun. Deoarece a avut dubii ca banii ar fi ajuns la membrii comisiei, STELA a hotarat, dupa telefoanele primite, sa se autodenunte. “De aceea am considerat ca este mai bine sa prezint situatia organelor de Politie si Parchet. Permanent tineam legatura cu Doinita Hutu pe telefon. Ea ma suna, inchidea si eu trebuia sa o sun pentru a stabili urmatoarea intalnire”, declara la parchet STELA.
Bomboanele
Ca urmare a denuntului, Parchetul solicita, pe 15 iunie 2005, iar Tribunalul Bacau emite autorizatia pentru interceptarea si inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor purtate direct intre Doinita Hutu si STELA. La dosar sunt depuse toate inregistrarile acestor convorbiri. Dupa cum se va vedea mai tarziu, pe baza acestei autorizatii, se pornesc, pe 31 august, si alte activitati specifice de supraveghere operativa a banuitei Doinita Hutu.
Are loc o noua intalnire intre cele doua, la sediul SPAS. Era ziua de 9 iunie. Au discutat despre stadiul dosarului, se mentioneaza iar cum ar putea STELA sa se achite pentru ajutorul dat in rezolvarea problemei. Hutu primeste o cutie de bomboane de la denuntatoare. “Da, a adus o cutie de bomboane, insa am servit pe toti colegii din Birou, chiar si pe ea”, declara Hutu. A mai depus alte acte la dosar si, dupa cum reiese din rechizitoriu, s-ar fi ajuns in faza in care Hutu ar fi acceptat promisiunea primirii unor foloase. Urmeaza alte intalniri si convorbiri telefonice.
Ghiveciul
Cu lectia invatata, STELA cauta tot mai des sa vorbeasca cu Doinita Hutu, iar in convorbiri transpare permanent ideea ca ea vrea sa se recompenseze fata de cei care o ajuta, mai ales ca dosarul lua forme convenabile. Urmatoarea intalnire are loc in holul hotelului MOLDOVA, pe 11 iunie. Doinita Hutu locuia prin zona. Sunt savuroase convorbirile telefonice premergatoare acestei intalniri. Subiectul principal au fost florile, preferintele fiecaruia, dar si despre masini, marci, performante. STELA ii ofera, cu aceasta ocazie, un ghiveci cu o floare. Nu stim culoarea, insa Doinitei ii plac florile rosii. Cele doua vorbesc minute in sir despre fleacuri, dar si despre ce ar trebui sa ofere STELA pentru serviciul facut. La un moment dat, STELA declara ca Hutu i-ar fi spus sa-si puna la bataie imaginatia, insa cum ea a spus ca nu prea avea imaginatie, ii cerea insistent ca Doinita sa se pronunte asupra modalitatii de a se recompensa. Sa mearga la un magazin pentru a-si alege ce vrea de acolo, sa-i cumpere ceva pentru masina. Convorbirile inregistrate, dupa cum se specifica si in rechizitoriu, arata ca Hutu este rezervata, ocoleste abordarea direct a subiectului, deoarece dosarul nu era gata si nu stia ca poate fi finalizat favorabil.
Dupa mai multe amanari, pe 12 iulie 2005, are loc o noua intrevedere, pe aceleasi teme, tot in holul hotelului Moldova. Aici a intervenit o problema majora, Doinita nu era pregatita pentru asemenea local, insa retinerile au fost depasite prin complimente reciproce. De data aceasta, se pare ca cele doua parti au discutat aproape explicit modalitatea de recompensare a serviciului. Au convenit ca urmatoarea intalnire sa fie stabilita de comun acord printr-un telefon.
Demiterea
Din documentele prezentate de Primaria Bacau, activitatea Doinitei Hutu intra in atentia sefilor. Se inregistrasera niste reclamatii, se vorbea pe la colturi. Dupa o evaluare, viceprimarul Neculai Onica semneaza schimbarea din functie pe data de 24 august 2005, si i se comunica faptul ca nu mai are atributiuni in indeplinirea dispozitiilor Legii 114/1996. Adica de dosarele pentru acordarea locuintelor. Ca un facut, cu doar o zi inainte, dosarul denuntatoarei, STELA, este aprobat de CL. Intr-o declaratie data dupa arestarea preventiva, Doinita Hutu zice ca nu avea nici o legatura cu intocmirea dosarelor, ea facea doar punctajul, de restul se ocupau colegele ei Lazarica si Cretu. In iulie 2005, numele STELEI nu figura pe nici o lista aprobata de CL, insa pe lista din 22 august, aprobata, cum am amintit, ea este pe locul 11.
S-a stabilit si ultima intalnire. Dosarul era aprobat, acum se puteau spune lucrurilor pe nume. “Ne vedem pe 27 sau 28 august”, ii zice Doinita. Intre timp, politistii au pregatit banii pe care urma ca STELA sa-i dea Doinitei.
In editia urmatoare: Pregatirea flagrantului. Surpriza de la ora 21,30. Nu a mai fost 27 sau 28 august. MITA galbena de pe bancnote. Demnitarii nu se feresc sa puna o vorba buna pentru o casa. Retinerea si arestarea. Controverse intre procurori si avocati. Cititi in editia de maine finalul dramatic, dar si spectaculos al acestei povesti politiste.
Bomba
Pe 1 septembrie 2005, la ora 00, 07, Doinita Hutu, salariata a Primariei Bacau, este retinuta pentru 24 de ore, sub acuzatia de luare de mita. Parchetul de langa Tribunalul Bacau propune arestarea pentru 29 de zile a Doinitei Hutu, iar instanta, in urma analizei probelor prezentate, hotaraste arestarea preventiva. Luarea de mita este o infractiune ce presupune flagrantul. De aici rezulta o pregatire laborioasa a cazului.
Aceasta este stirea care a aparut in toate ziarele locale pe prima pagina.Scris de Gheorghe BALTATESCU
