Doamne, ce ministri a avut tara asta! Nicolae Titulescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Mihail Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu (doua zile…), Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Averescu…Si de ce ministri am avut eu parte: Tudor Postelnicu, Suzana Gâdea, Ion Dinca, Emil Boc, Gabriel Oprea, Elena Udrea, Gabriel Sandu… Comparati-i, de pilda, pe generalii Alexandru Averescu si Gabriel Oprea…
Am citit recent „Scrisori. Note de calatorie” (Editura pentru Literatura, 1967), volum semnat de M. Kogalniceanu. Fireste, n-am putut evita comparatia cu ministrii, prim-ministri care s-au perindat prin guvernele României pe timpul vietii mele…
Premier, ministru de externe sau ministru de interne, Kogalniceanu a trait autentic moral toate experientele politice. Il interesa totul: de la infrastructura, la problematica bugetara. Iata câteva exemple…
In 1869 ii trimitea prefectului de Bacau, Miller, urmatoarea telegrama: „Puneti toata staruinta pentru grabnica indreptare a podurilor pe linia Bacau-Ocna si Ocna-Caiuti. Pâna la lucrari serioase facute de Ministerul Lucrarilor Publice, chemati in ajutor comunele pentru munca si proprietarii pentru lemn”. Din Craiova, pe 5 septembrie 1864 ii scria „Altetei-sale, preainaltatului print domnitor”: ,,Am studiat bine acest oras si nevoile lui; ele sunt usor de satisfacut (…) Acest oras a fost parasit pâna la urma, chiar si in ceea ce priveste interesele guvernului (…) La inapoiere, voi spune altetei-voastre o serie de imbunatatiri care ramân sa fie infaptuite la Craiova”. Lui Calinic Miclescu, locotenent de mitropolit, Iasi, ii scria in 1863 despre respectarea drepturilor: ,,Aflu ca preasintia-voastra cereti de la destituatii egumeni greci garantie ca nu se vor departa de tara, amenintându-i ca la caz contrariu vor fi inchisi la puscarie (…) Va rog, dar, a-i lasa in toata libertatea invoita de legi spre a pitrece in tara sau a se duce unde le este voie”. Iata cum reactiona, spre deosebire de politicienii de astazi, fata de politicienii aflati in conflict cu legea: „Este o chestiune de onoare pentru dorohoieni de a nu primi candidatura lui Pilat (Constantin Pilat, ofiter) care mini poate va fi tras pe banca acuzatilor pentru abuzurile comise in Ministerul de Razbel” (telegrama catre prefectul Matei Gane). Ce-ar zice masluitorii de astazi ai alegerilor, atunci când ar da cu ochii de urmatoarea telegrama pe care Kogalniceanu a trimis-o catre diriguitorii din Turnu-Severin in 1869? „Ministerul, scrie Kogalniceanu, nu intelege si nu permite ca administratiunea sa intervie nici pentru, nici contra in alegeri. Orice ingerinte, dar, locale sint osindite cu desavirsire de administratiunea centrala”. Dar despre aceasta telegrama trimisa imperativ prefectului Craiovei, Broscianu (1869), ce-ar zice sforarii, infractorii nostri politici? „In anul trecut, in adevar, tocmelile agricole s-au aplicat, insa numai la favoritii zilei. Sub ministerul meu, tocmelile se vor pazi si pentru amici, si pentru inimici. Te autorizez sa comunici aceasta oricui vei voi si vei socoti”. Dar despre actul demisiei de onoare, ce-ar zice politicienii de astazi citind aceasta telegrama pe care Kogalniceanu i-o trimite prefectului de Iasi, G. Mirzescu, in noiembrie 1869? ,,Vad in ziare ca la Iasi s-a tinut o adunare de deputati si senatori. Mi se scrie de la Birlad ca aceasta are un caracter de opozitie personala contra mea. Ar fi o lucrare zadarnica, caci a treia zi dupa sosirea inaltimii sale imi dau demisiunea”.
Ion Fercu
Doamne, ce ministri am avut, ce ministri avem!
