Cât de josnic poți fi astfel încât să comiți fapte…cu caracter profitabil, pe timp de criză? Uitând că, de fapt, oricât de plin sau gol ne este contul din bancă, în fața teroriștilor nevăzuți, suntem egali. Comportamentul ăsta e de când lumea, mereu au fost oportuniști în stare să-și scoată și mamele la vânzare, numai să le aducă profit. Să ne amintim de miliardarul ungur, cu origini evreiești, care n-a avut nicio remușcare atunci când și-a însușit averile fraților de credință deportați de naziști.
I-am văzut, zilele astea, pe unii comercianți de cartier (c-o fi alimentări, c-o fi farmacii de apartament ș.a.) care vindeau te miri ce la preț de…neam prost. Dar și pe internet sau oriunde se găsesc cumpărători (naivi sau prea speriați de situațiile de criză) dispuși să cumpere orice nimic frumos împachetat, la preț care n-ar justifica nici măcar eventuala peliculă de aur care-l înfășoară. Sunt cam aceiași comercianți care, în trecut, se plângeau că le-au luat fața, i-au falimentat marile magazine.
„Patroni” îmbogățiți fără a contribui cu nimic la producerea unui bun, ci și-au ridicat o idee nivelul de bunăstare mutând, pe bani, din dreapta la stânga, diverse produse.
Acei hulpavi pe care, din păcate, nu i-am văzut o clipă interesați să-și miște fizicul la țăran, în bătătură, de unde ar fi putut să cumpere un produs conform, de calitate, mult mai curat și mai recomandat consumului. Au preferat să procure chestiile alea arătoase, aduse de la turci, olandezi sau spanioli, dar care ascund, la interior, întreg tabelul lui Mendeleev.
Aș fi putut să le înțeleg lăcomia dacă nu ar fi avut ce le pune pe masă copiilor sau dacă-i presa o factură la medicamentele rudei atinse de o boală incurabilă. În realitate, la ei e vorba doar de dispreț…la suprapreț.
