Mijlocașul FC Bacău este singurul jucător din eșalonul al treilea convocat la naționala Under 17 a României, aflată în plină campanie de calificare pentru Europenele U17 ce vor avea loc în Cipru, între 20 mai și 5 iunie
Tata „Diego”
Prenumele vorbește de la sine: Diego. Un prenume… predestinat. Cu un astfel de prenume ar fi fost anapoda să mergi în altă direcție. La handbal, de exemplu. Prin urmare, Diego Burlacu nu putea alege altceva decât fotbalul. Și l-a ales încă de la vârsta primului său ghiozdan. La șase ani era deja legitimat la FC Vaslui, echipa orașului natal. După cum spuneam, prenumele vorbește de la sine. Dar nu spune tot. Completarea vine chiar de la Diego Burlacu. „Tatăl meu a jucat, la rândul său, fotbal. Și pentru că era stângaci și avea o tehnică impresionantă, a fost strigat Diego. Evident, după Maradona. Așa că, atunci când m-am născut, a hotărât să mă numească și pe mine Diego. Interesant este că i-am moștenit pasiunea pentru fotbal. Nu însă și tehnica. Și nici piciorul de bază. Eu sunt dreptaci, iar calitățile mele sunt forța, viteza și șutul la poartă. La tehnică, mai am de lucrat. Și lucrez”, povestește Diego, fiul lui „Diego”. Povestea curge frumos și nu doar pentru că e frumoasă, ci și pentru că Burlacu junior are cuvintele la el.
O alegere bună…
Diego Burlacu a împlinit 17 ani la începutul anului. Pe data de 5 ianuarie. Și de la 14 ani povestea sa fotbalistică se împletește cu cea a Academiei de Fotbal „Cristian Ciocoiu” și a divizionarei C din Seria 1, FC Bacău. În 2021 vasluianul avea mai multe opțiuni. Iar una dintre toate, una suna chiar foarte tentant: Sepsi OSK Sfântu-Gheorghe. Puștiul a ales însă Bacăul, dând astfel curs propunerii înaintate de Emilian Borulea, coordonatorul Academiei „Cristian Ciocoiu”. Motivul? „Mi-au plăcut structura, proiectul și oamenii de la FC Bacău. Ca urmare, nu am stat deloc pe gânduri și se vede treaba că am ales bine”, punctează Diego. Într-adevăr, o alegere bună. Progresul mijlocașului dreapta a fost unul vizibil. Pe repede înainte. Și i-a adus lui Burlacu mai întâi convocarea la naționala Under 16 a României, apoi pasul către reprezentativa U17 iar, de vara trecută, saltul la echipa de seniori a FC Bacău, unde a debutat, sub comanda lui Costel Enache, la un amical împotriva concitadinei Aerostar.
Și o accidentare urâtă
Diego Burlacu a avut însă și ghinion. În august trecut, în minutul 3 al meciului de Cupă a României contra Oțelului Galați, s-a ales cu umărul drept făcut țăndări. A urmat, firește, pauza competițională. Mai întâi, o lună de gips. Apoi, o perioadă de recuperare sub directa supraveghere a „secundului” Andrei Dumitraș. „A fost dificil. Și dureros. Dar să știți că durerea fizică a fost mai ușor de suportat. Ce m-a supărat cel mai tare este că am pierdut șansa de a evolua în mai multe meciuri de campionat”, spune fotbalistul FC Bacău. Și mai era un lucru care putea fi pierdut. Un lucru pe care Burlacu nu-l ascunde: „Mi-era teamă că acea accidentare îmi va periclita prezența la naționala Under 17”. Momentul era foarte important deoarece în noiembrie 2023, România U17 urma să se ia la trântă cu Franța, Norvegia și Estonia. Iar accidentarea putea frâna zborul spre tricolor. Cu atât mai mult cu cât Diego Burlacu era- și este- singurul fotbalist din Liga a III-a inclus în lotul național U17 pregătit de Nicolae Roșca.
Titular la greu
Și totuși, Diego Burlacu nu și-a întrerupt zborul. A fost selecționat pentru turneul de calificare al grupei 6 găzduit la finalul toamnei trecute de Centrul Național Buftea. Mai mult, Diego a jucat în toate cele trei meciuri. Mai întâi, câteva minute pe finalul remizei albe cu Norvegia. Apoi, titular integralist în egalul cu Franța, 1-1. Și, în fine, titular vreme de 90+3 minute (a fost înlocuit în secvențele adiționale de Nechifor) în victoria de final, 3-0 cu Estonia, care a permis României să se califice, braț la braț cu Franța, la Turul de Elită. „Sincer, nu mă așteptam să fiu titular la meciul cu Franța, mai ales că veneam după acea accidentare, iar contra Norvegiei jucasem puțin. Când am fost întrebat însă dacă sunt pregătit să joc de la început, nu am avut nicio ezitare. Eram foarte încrezător în mine, deși adversarul era unul impresionant la nivel de forță fizică. Cunoșteam echipa Franței încă de la U16, contra căreia pierdusem, primăvara trecută, cu 2-0 finala mică a Mini-Mondialului din Hexagon. Ei bine, de data aceasta am făcut față cu brio, iar remiza ne-a adus calificarea”, punctează jucătorul Bacăului.
O mare performanță
Diego, a cărei primă convocare sub tricolor a avut loc în octombrie 2022, pentru o acțiune a lotului național U16 contra Macedoniei („țin minte și acum ce emoție m-a curprins când antrenorul Academiei, domnul Șerban Neamți mi-a comunicat vestea”) se pregătește pentru Turul de Elită din martie. „Tricolorii” au fost repartizați în grupa 2, alături de Țara Galilor, Bulgaria și Suedia, iar mini-turneul se va desfășura tot în România, la începutul primăverii. Primul meci e pe 20 martie, contra Țării Galilor, al doilea pe 23 martie, în compania Bulgariei, iar ultimul, pe data de 26, împotriva Suediei. Câștigătoarele celor opt grupe ale Turului de Elită plus șapte cele mai bine clasate pe locul 2 se vor alătura gazdei Cipru la Europeanul ce se va desfășura în Insula Afroditei de pe 20 mai pe 5 iunie. „Tragem tare să ne calificăm, mai ales că avem șansa de a evolua din nou acasă în aceste calificări. Ar fi o performanță mare și o bucurie la fel de mare dacă am ajunge și noi la Euro”, declară internaționalul FC Bacău.
Mândrie și obligație
Chiar, cum se simte Diego Burlacu în calitatea sa de unic reprezentant al Ligii a III-a la nivelul naționalei U17? „E o mândrie, dar și o obligație. Pentru acest motiv trag foarte tare la echipa de club. După accidentarea din vară, am reintrat în campionat la meciul cu Aerostar, când am și contribuit la înscrierea a două goluri, iar mister Costel Enache m-a lăudat pentru prestație. Ei bine, la fel a fost și atunci: o mândrie, dar și o obligație. Nu am voie să las garda jos”, explică Burlacu. Diego apreciază campionatul spaniol, pe Real Madrid și pe Cristiano Ronaldo și, în calitate de dreptaci, se simte bine ca mijlocaș dreapta și nu stânga deși schimbarea benzilor i-ar permite deschiderea unghiului de șut: „Chiar dacă șutez destul de bine, consider că sunt mai util în dreapta și nu în stânga deoarece așa îmi pot valorifica mai bine centrările”.
Lângă Diego, Alice
Ce ar mai fi spus de puștiul care ar putea duce numele FC Bacău la Europeanul Under 17 din Cipru? Că este elev la Liceul cu Program Sportiv. Că-și împarte timpul între cămin, școală și terenul de fotbal: „Mă trezesc în jur de ora 7.00. Iau micul dejun, după care plec la școală. Revin, servesc prânzul și, dacă am timp, dorm un ceas înainte de antrenamentul la care dau totul, sută la sută. Apoi îmi fac lecțiile, mănânc ceva pentru cină și, dacă am timp, mai stau pe telefon înainte de a merge la culcare. E un program destul de liniar”. O dată la o lună și jumătate ajunge acasă, la Vaslui, unde, în familia Burlacu, a apărut, în urmă cu două luni, și o fetiță. „Sora mea este foarte dulce și vă dați seama că toți din familie suntem topiți după ea”. Poate că dacă ar mai fi apărut un băiat, numele său ar fi fost Armando. Sau Lionel. Ori, și mai simplu, Leo. Fiind fată, lucrurile stau cu totul altfel. „Dulceața” familiei Burlacu se numește Alice și tocmai și-a început aventura în Țara Minunilor.
