S-a intâmplat, incet-incet, un lucru pe care multi dintre noi l-am sperat: dezmortirea poporului român. Oameni de afaceri, organizatii non-profit, liceeni si studenti care fac voluntariat in aceste organizatii, specialisti si alti membri ai comunitatii nu mai ramân inerti in fata problemelor sociale generale sau a celor punctuale.
Primii care si-au luat soarta in propriile mâini au fost românii care au plecat la munca in strainatate, insa decizia lor a fost urmata si de efecte nedorite chiar si atunci când ei au reusit sa gaseasca un loc de munca si sa trimita bani acasa.
Recent, o asocialtie a infiintat un serviciu care ii are in centrul atentiei pe copiii ramasi singuri, in grija unor rude, in conditiile in care statul nu are o strategie care sa-i vizeze expres si nici date exacte privind numarul lor. O alta asociatie i-a ajutat cu materiale de constructie pe sinistratii afectati de alunecarile de teren, ceea ce a insemnat foarte mult pentru acestia caci Guvernul, care promisese bani, i-a uitat.
Si companiile private, nu cele de stat, care au ramas anchilozate in vechile obiceiuri, sufocate de birocratie dar si de lene, asadar companiile private, in care remuneratia se face dupa competenta si fructificarea competentei, deruleaza programe sociale prin propriile fundatii, din propriile fonduri, investind mai ales in sanatate si in educatie, prin sustinerea tinerilor cu burse si premii. Dupa ce au tot asteptat ca statul sa le faca, sa le dreaga, sa le rezolve, cetatenii au inteles ca trebuie sa-si rezolve singuri problemele. Unii, nu putini, au preferat sa fie bugetari si sa invârta hârtiile pe bani putini.
Mai sunt si cei care nici macar atât nu pot face, din cauza bolilor, a vârstei sau a ignorantei fiind nevoiti sa traiasca din mila statului. Toate guvernele din ultimele doua decenii, aproape toate, au acordat alocatii, ajutoare sociale, venituri minime, pensii minime si alte forme de sprijin pentru categoriile defavorizate, insa poporul nu e format doar din categorii defavorizate. Toata lumea ar avea de câstigat daca ar fi sprijinti si cei care, pe cont propriu, lucreaza, produc, cotizeaza. Cei care fac sa se miste roata economiei.
E bine ca “civilii” s-au dezmortit si ignora clasa politica, dupa ce au infierat-o, dar si mai bine ar fi daca s-ar trezi si politicienii si, pe lânga activitatile obisnuite (introducerea bilelor, incasarea “ajutorului” forfetar pentru tacerea din Parlament si “deplasarile” in teren” la sedintele de partid), ar face macar un drum pe cloclaurile pe care ajung voluntarii.
