Nu-i vorba de incompetenta. Nu-i vorba nici macar de prostie sau necunoastere. Este, in ecuatie, vorba de interese, de grup, de gasca, de breasla. Al doilea termen se poate rezuma la ticalosie si sacrificarea in dispretul legii, a oricarui principiu care ar trebui sa stea la baza unei decizii, cu implicatii majore asupra sigurantei nationale.
Rezultatul este o harababura, care a dus, in România, dupa anul 2000, la cele mai grave inechitati, incalcari ale Constitutiei, drepturilor omului si legiferarea unei crase discriminari. Este prea mult. Acest dezmat trebuie oprit, pâna nu este prea târziu, daca nu este deja. Este vorba, cred ca orice cititor si-a dat seama, despre pensii si salarii.
Au fost aruncate la cosul de gunoi principiile contributivitatii si al solidaritatii, al competentei, dar si al bunului simt. Sunt categorii, profesii, functii in stat care beneficiaza de salarii speciale, de pensii speciale, motivatia fiind eliminarea tentatiei de a primi foloase necuvenite in exercitarea profesiei! Dar pensiile, ce motivatii mai au? Nu discut aici daca merita sau nu, nu-i treaba mea, dar pensiile acestea nu au nicio legatura cu contributivitatea. Toata aceasta discriminare din societatea româneasca este si un atentat rusinos la prevederile constitutionale, la, si mai grav, siguranta nationala, deoarece Bugetul Asigurarilor Sociale este in colaps si este alimentat din banii salariatilor.
Amintesc salariile din companiile de stat, din tot felul de autoritati de reglementare, ale aviatorilor, ale unor militari, magistrati, grefieri, dar si parlamentari, ministri etc. Recent s-a propus ca de pensii speciale sa beneficieze si profesorii. De unde bani, domnilor? Cu cât ati contribuit la fondul de pensii? Ce salariu, câta pensie au parintii vostri? Nu mai vorbesc de etica, de echitate (termeni desueti, nu?), dar de responsabilitate, de trezire la realitate.
Sigur ca tot românul ar vrea sa traiasca mai bine, si functionarul public, si constructorul, artistul, profesorul, bunicii, medicul, insa traim intr-o tara in care PIB pe cap de fiinta vie este cel mai mic din UE. Pâna unde mergem cu “drepturi speciale”, si de ce unii sunt mai (sic!) speciali, iar altii, multi, cei mai multi, traiesc din datorii inscrise in caietul de la magazinul din colt. Crasa si aiuritoare harababura in tara numita România, pe care o iubim neconditionat.
