Despre cum se cresc de mici barbarii

Desi previzibile in grozavia lor, rezultatele simularilor pentru Bacalaureat dau masura dezastrului ce rezulta din ceea ce denumim pompos si fara rost sistemul educational românesc. Toate incercarile de a farda realitatea, de sus de la minister si pâna la liceele ce pur si simplu nu-si mai justifica existenta, nu fac decât sa sporeasca urâtenia unei realitati ce trebuie urgent acceptata. Numai ca, pentru asta, cu totii trebuie sa ne trezim din acest cosmar in care ne-am obisnuit sa traim prefacându-ne ca el nu exista decât in vorbele unor rau voitori. In primul rând, parintii sunt obligati sa-si asume responsabilitatea pentru viitorul copiiilor lor, pe care de prea multa vreme i-au tratat doar ca pe niste fapturi ce au nevoie doar de hrana si haine, eventual de ceva bani de buzunar. Pe urma, Scoala sa renunte la a fi mai mult o institutie de protectie sociala pentru profesori si mai putin creatoare de destine onorabile. Sa nu uitam politicienii, cei care prin introducerea aberantei finantari pe cap de elev a transformat salile de clasa in tarcuri unde orice salbatic, grobian sau, pur si simplu, greu de cap trebuie suportat doar pentru ca asigura lefurile si celelalte cheltuieli administrative. Desigur, exista “rezervatii” de inteligenta, creativitate si daruire, unde munca dascalilor si a elevilor dau stralucite rezultate. Si in Bacau sunt câteva, dar foarte putine in raport cu marea masa indiferenta, blazata si neproductiva, acolo unde doar un elev din zece reuseste sa depaseasca trista conditie de loaza. Dintre cei ce se ascund dupa degetul scuzelor penibile se vor gasi unii sa-mi spuna ca in toata lumea tinerii si-au pierdut interesul pentru studiu. Ca Scoala nu mai poate fi la fel ca acum 20 de ani, ca e o noua etapa. Ba, poate ca au aflat ca in 45 de state ale SUA, scrisul de mâna va deveni materie optionala in scoli, fiind inlocuit cu studiul Word. Da, si? E verificat bancul cu liceanul american care, pus la harta sa arate Nordul, nu se descurca decât daca i se spune ca respectivul punct cardinal e inspre Canada. Daca la ei o iau lucrurile razna, de ce sa-i copiem si noi? Nici Europa nu se simte mai bine cu ultimele generatii de absolventi, care nu sunt nici cercetatori merituosi, insa nici habar n-au de vreo meserie. In România, barbarii nu mai sunt la portile cetatilor, ei cresc laolalta cu parintii si cetatea cheltuie inutil cu ei banii, de vreme ce, mai devreme decât ne inchipuim, vor instaura noile lor legi. Ale ignorantei parazitare, ale nesimtirii sfidatoare, ale infractionalitatii violente, ale dispertului pentru munca. Cine isi asuma asta?