E Sfântu Gheorghe, sarbatoare mare pentru crestinii ortodocsi, si din cauza ca nu pot lucra gradina, desi e soare, dar si pentru ca beneficiaza de abonamente de transport subventionate, pensionarii din Serbanesti s-au pornit “spre oras”.
“Eu nu beneficiez!” marturiseste o batrâna maruntica si sfioasa. “Da’ ce, ai pensie peste 12 milioane?” o intreaba tanti Rodica, oarecum surprinsa. “Nu, am sapte milioane, dar nu-mi da!” “Nu te-ai dus sa intrebi la chiosc, in statia de la Piata? Nu-ti da gratuit, dar iti da cu reducere.” “Vezi daca omul nu e informat!” constata batrânica, oftând.
“Eu am pensie de boala si am luat de pe Stefan cel Mare, de la Primaria 2. Trei drumuri pe saptamâna, doi lei dus, doi lei intors, iaca, inseamna ceva. Manânci pâine o luna”, o lamureste vecina ei. Trec apoi la alt subiect, care incita o adevarata dezbatere: cumparaturile.
Doamnele pensionare se duc in piata, sa cumpere cadouri “pentru mos Ghita”, “pentru Georgiana, nepoata-mea” sau “pentru sot”.
Cel mai greu e cu barbatii: “Are o gramada de camasi, are si cravate, nu stiu ce sa-i iau!” Si pijamale are, mai bine un after shave sau, poate, un serviciu de cafea? “Se vede autobuzul?” intreaba careva. “Cred ca da!” Toata lumea se apropie de bordura, ca sa prinda un loc pe scaun, dar nu, “nu e al nostru, e rata de Negri.”
Babutele se intorc la discutia despre cumparaturi, de data asta, despartite in mici bisericute. “Eu ma duc sa cumpar niste gaini. A sarit un câine strain in curte si mi-a mâncat vreo trei. Asa de tare m-am suparat, imi vine si acum sa plâng”, povesteste o pensionara cocheta, cu palariuta cafenie. Tanti Aurica se duce sa cumpere rasaduri, iar vecina ei, sa-si plateasca facturile.
“Uite, vine autobuzul. Sa te duci la Piata, la chiosc, sa ceri abonament”, ii aminteste Rodica. “Pai ma duc, pentru mine orice leu conteaza!”
