Democratia scolara si rascoala CFR

Liceele bacauane au intrat saptamana asta in hora democratiei. Un proiect lansat de Asociatia Eurocivica le-a permis elevilor din doua colegii sa-i evalueze pe profesori si sa-i clasifice in functie de preferinte. “Rigla” cu care au masurat apartine asociatiei, dar sentimentele copiilor au fost, se pare, mai tari decat itemii. Acestea au facut diferenta intre doi profesori la fel de pregatiti si de seriosi. Gratie proiectului “Top School”, liceenii au dreptul sa-i desemneze pe cei mai buni, mai carismatici si mai talentati profesori. Initial, entuziasmul elevilor, declarat in pauze si demonstrat prin prezenta foarte mare la vot, circa 85 la suta, m-a mirat. Apoi am inteles ca e prima data cand parerile lor sunt cuantificate, se finalizeaza cu un clasament si, mai ales, devin publice. Prima data cand notele circula viceversa, de la elev la dascal. Tinerii voteaza, voturile sunt numarate, se intocmeste un top si, in baza lui, asociatia ii premiaza pe castigatori in cadrul unei festivitati. “Preferintele” elevilor devin cunoscute si recunoscute. Ziarele publica numele celor alesi. Implicit, se stie si cine sunt exclusii. “Profesorii au inceput deja sa se poarte mai frumos cu noi”, “Parca abia acum ne aud, ne iau in serios”, marturiseau adolescentii veniti la urne. E adevarat, democratia a patruns in scoli de vreo 12 ani, dar a actionat mai degraba ca un foarfece, astfel incat bluzele au devenit bluzite, ba chiar bustiere, iar pantalonii si-au pierdut betelia, ramanand cu turul. Fumatul in WC, chiulul si “una mica” in pauze sunt, de asemenea, libertati pe care elevii si le-au permis, asa cum si parintii lor si-au permis, imediat dupa Revolutie, ca in numele democratiei sa blocheze drumuri, sa ocupe terenuri, sa-l sechestreze pe directorul fabricii, sa refuze sa munceasca. Copiii nostri au invatat repede ce le-am aratat: libertatea inteleasa ca indisciplina, ca abolire a normelor sau ca scandal politic generalizat. Acum, insa, e vorba de altceva: democratie in adevaratul sens al cuvantului, concretizata in dreptul de a vota, iar adolescentii au fost foarte seriosi in acest joc-exercitiu. Si foarte bucurosi. “Mai vrem” au spus ei. “Speram se se organizeze si anul viitor”. Nu e de ignorat faptul ca, cel putin pana acum, majoritatea voturilor au mers catre profesorii tineri, indiferent ce disciplina predau: istorie, matematica, educatie fizica. Asta arata ca elevii isi doresc dascali care sa le fie si prieteni, nu doar niste emitatori de informatie. Sa fie ascultati isi doresc mai mult decat sa fie sfatuiti. Mai multa caldura, mai putin formalism. In timp ce adolescentii se pregatesc sa devina cetateni si se maturizeaza, trecand de la democratia fustitelor la exercitiul electoral, adultii regreseaza spre mentalitatea anilor “90-92. E vorba de cetatenii europeni angajati la CFR, care au refuzat sa munceasca, provocand nenumarate necazuri connationalilor. Iata ca vremea rascoalelor si a grevelor spontane nu a trecut. Cei care au ramas mofluzi in gari ar fi trebuit sa ajunga la serviciu, la spital, la inmormantare sau la intalniri de afaceri. Toti au avut de suferit. Angajatii CFR nu tin seama, insa, de nevoile platitorului de servicii, nici de faptul ca exista legislatie si in domeniul luptei sindicale. Ce invata din asta copiii lor sau copiii “victimelor” acestui protest? Ca Romania ramane “tara tuturor posibilitatilor”. Scris de Silvia Patrascanu