Graba, orgoliul şi ignorarea unor prevederi importante din Constituţia României, la care s-au adăugat o totală necunoaştere a realităţilor momentului, interne şi internaţionale, lipsa de predictibilitate în evoluţia fenomenelor politice, economice şi sociale, au condus la situaţia gravă în care se găseşte astăzi România.
Preşedintele şi-a dorit un guvern al său (!), preşedintele şi-a dorit ca structurile politice şi administrative de la nivel local să capete culoarea galbenă, după care, cu toate riscurile şi-a pus în cap să controleze şi Parlamentul, prin organizarea, pe timpul evoluţiei dramatice a pandemiei de coronavirus, de alegeri parlamentare. Nimic nu i-a ieşit, partidul care îi stătea în cale şi pe care îl dorea în afara istoriei i-a zădărnicit zbaterile, câştigând, de o manieră surprinzătoare toate alegerile. Stau mărturie procentele comunicate de Biroul Electoral Central şi culoarea dominantă de pe harta politico-administrativă a ţării – roşu, cum roşii de furie au devenit faţele şi privirile celor care se revendică din brătieni, dar şi ale celui care a orchestrat acest „spectacol”
În loc să coboare la nivelul solului, continuă să ia măsuri aberante, cum este impunerea demisiei prim ministrului, lăsând ţara neguvernabilă, într-o perioadă extrem de dificilă, preluând, preşedintele, atribuţiunile guvernului şi ale partidelor politice, măturând continuu capitole întregi din Cartea fundamentală a ţării. Guvernul l-a pierdut, puţinii alegători prezenţi la urne i-au spulberat năzuinţele de a controla şi Legislativul.
Va avea ce a semănat!, numai că, la fel ca şi în alţi ani, şi nu puţini, aceste păguboase experimente se fac pe suferinţele poporului, deoarece parcurgem cele mai grave crize din ultimii ani, sanitară, economică, financiară, socială, ideologică, care nu se tratează cu un vaccin contestat sau cu iluzorii promisiuni ale unei instituţii europene, aflată şi ea în criză. Cred că remediul trebuie căutat urgent tot în ţară, printr-o reconciliere naţională şi o înhămare serioasă la treabă.
