Cu numai câțiva ani în urmă, britanicii, urmașii marelui Shakespeare, dar și cofondatorii a ceea ce acum aproape 50 de ani avea să fie Comunitatea Economică Europeană, viitoarea Uniune Europeană (UE), și-au pus din nou întrebarea lansată de marele Will: „To be, or not to be”. A fi sau a nu fi? De data aceasta cu privire la a rămâne sa a nu rămâne în UE.
Pentru a ajunge la o concluzie și la o hotărâre istorică, britanicii s-au duelat între ei (în vorbe și păreri, desigur), dar cei care au învins au fost adepții a ceea ce din această noapte numim „brexit”, adică exitul Regatului Unit din UE.
Gata, Europa Unită va naviga pe oceanele lumii fără celebra flotă a Regatului Unit. Și unii și alții, adică europenii din UE și britanicii, se cred „uniți”, dar fiecare în dreptul lor. Brexitul înseamnă, de fapt, divorț, cu tot cu binecunoscutul partaj.
Consecințele par, la prima vedere, liniștite. Toți speră ca relațiile celor două „uniuni” să rămână normale, pașnice. Dar, în detalii se văd drame și dezastre: unii își vor închide afacerile, alții se vor întoarce la casele lor, inclusiv mulți români, iar alții – britanicii, desigur – se vor demoniza pe vecie, pentru că unii au vrut brexit, alții nu. Cum o fac de vreo trei ani.
Până una alta, normalizarea noii situații va dura cel puțin un an, timp în care schimbarea nu va părea prea dureroasă. Iar până la 31 decembrie și libera circulație va fi cum a fost. Pentru ce va urma, străinii ajunși în Regat vor trebui să obțină un punctaj minim de la autorități pentru a mai rămâne acolo. Ambasadorul român la Londra spune că la astfel de test au aplicat deja 437.000 de români.
Odată cu brexitul, întrebarea scornită de Marele Will și-a primit un răspuns. Dar de acum așteaptă încă multe altele pe această temă, iar relațiile comerciale ale Regatului Unit cu piața europeană rămâne crucială. Pentru că totul e numai până la bani și pe fondul brexitului.
Deci, to be or not to be? That is the question!
