Am adresat unor scriitori, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: „De ce mai scrieti, într-o vreme in care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?” Raspunsurile sunt minunate…
„Aproape fiecare a devenit scriitor…”
Mariana Zavati Gardner, scriitor, critic literar (stabilita in Regatul Unit): „Traim într-un spatiu globalizat, sub semnul tehnicii si al tehnologiei si într-un timp marcat de transmiterea tot mai accelerata a informatiei. Ne petrecem timpul liber surfând internetul, pe Facebook, Twitter, Instagram etc. Cautam informatii pe internet si nu în volume. Elevii nu mai citesc operele scriitorilor clasici, ci merg pe Wikipedia, unde citesc rezumatele cartilor pentru examen. Cei angajati in câmpul muncii lucreaza de dimineata pâna seara, sosesc acasa epuizati si nu mai au timp de prea multa lectura. Cititorii avizi sunt probabil pensionarii, cei educati în cultul cartii publicata pe hârtie. Citim mai mult ziare si reviste, dar si aici este o concurenta serioasa cu informatia la radio, televiziune si mai ales online. Si totusi? Sunt convinsa ca raspunsul la aceasta stare de lucruri este in organizarea grupurilor de cititori, dupa sistemul de Université de Troisième Âge din Franta si University of the Third Age in UK.
Cumparam si citim carti din ce in ce mai mult in format de e-book. Citirea cartii pe hârtie este înca practicata, desi librariile se lupta sa nu dea faliment, iar bibliotecile sunt in pericol de a fi închise. Oferta de carte este vasta, se tiparesc enorm de multe carti in tiraj digital redus, ca cititor, poti alege din liste interminabile de subiecte, incât piata cartii a ajuns la saturatie.
Aproape fiecare a devenit scriitor, unii adevarati prin vocatie, altii au aparut precum ciupercile dupa ploaie. In Vestul Europei sunt foarte multe cursuri de creative writing, cursuri de durata limitata, cursuri universitare, cursuri la fara frecventa, cursuri initiate de marile ziare si reviste literare, cursuri de vara. Poate a ajuns lumea noastra literara la saturatie? Este cumva probabil ca intr-un viitor apropiat fiecare scriitor sa devină si unicul cititor al operei personale? Nu cred! Sunt convinsa ca vom continua sa citim pentru ca suntem creati sa aspiram si sa ne exaltam la frumos si sa recunoastem valorile adevarate.”
