Dezbateri, seminarii, mese rotunde sau oricum s-ar numi intâlnirile in care oameni mai mult sau mai putin avizati isi dau cu parerea despre o stare de fapt au devenit o moda. Cu fonduri europene, cel mai adesea, sau, uneori, locale, niciodata insa din fonduri proprii, diverse organizatii, ligi sau firme care isi zic institute de consultanta initiaza proiecte sau actiuni in care dezbaterile, singurul lor obiectiv, consuma bani si nu folosesc nimanui.
Se tiparesc pliante, carti de vizita, se comanda bannere si afise, se achizitioneaza si se inscriptioneaza pixuri, agende, brichete, umbrele. Promovarea actiunii e prevazura in contractul de finantare si e obligatorie.
Fireste, nu am nimic impotriva bunei comunicari, a intâlnirilor pe diverse teme, dar as vrea sa vad ca astfel de “taclale” publice au si urmari benefice comunitatii. Din pacate, nu am vazut, inca, asa ceva. Cui folosesc, asadar? Niste ONG-uri sau firme solicita date statistice de la institutiile publice (partenere!) si le prezinta la aceste intâlniri. De exemplu, avem atâtia someri in România, din care X barbati, Y femei, Z tineri.
Sau, iata, atâtea afaceri s-au inchis, atâtea s-au deschis, atâtea sunt in crestere. Distribuite pe regiuni, domenii de activitate, nivele de profit, cifre de afaceti sau numar de angajati. Apoi, sunt prezentate, tot pe baza muncii angajatilor din sistemul bugetar, legile, programele de finantare, cererea si oferta pietei, asadar, oportunitatile. In functie de zona, sector economic etc. Cei care asculta fie stiu deja aceste lucruri, fie nu sunt interesati.
In sala sunt prezenti, de obicei, 2-3 primari sau consilieri, vreo 20 de angajati din sistemul public (sarcina de serviciu!), câtiva ziaristi, reprezentantii oficiali ai organizatorilor si o multime de “fatuci” care fac fotografii, impart materiale, insista sa completezi o fisa de participare si un chestionar.
Dovezi, datorate finantatorului, ca actiunea a avut loc si a fost un succes. Care e adevarul? Intâlnirea a consumat resurse – timpul nostru si banii altora -, dar a facilitat schimbul de carti de vizita si adrese de mail. Rareori – de fapt, cred ca niciodata – am avut bucuria sa constat ca “grupul tinta” e mai bine repreprezentat decât organizatorii sau partenerii.
