În principiu, definim „agenda publică” cam toate ideile care ajung să circule la un moment dat prin spațiul public – la televizor, radio, în ziare, pe facebook sau la coadă la supermarket. Cine e mai naiv are impresia că ideile alea apar din neant, dintr-o conștiința publică ce înglobează dorințele poporului iar politicienii trebuie să le ia imediat în serios și să le pună în aplicare, pentru că, nu-i așa?, vox populi, vox dei.
Cine este mai ancorat în realitate știe că aceste idei sunt creația unor oameni care cu asta se ocupă și care au interese în a impune sau a retrage de pe agendă anumite subiecte. Uneori se aruncă o idee radicală fix ca să acopere un subiect contondent, deranjant pentru unii. Alteori, se inventează un subiect care să acopere impotența politică a altora. Cum funcționează acest mecanism? Am creat un mic ghid schematic pentru această operațiune:
1. identifici o temă lacrimogenă sau plăcută romanului – câini, autostrăzi, corupție, justiție etc.
2. te faci că nu știi nimic din istoricul temei, uiți că ăia pe care-i sprijini n-au făcut nimic sau au fost contra problemei ori au tratat-o fix invers
3. trântești 2-3 poze de impact și un text în care expui tema și – obligatoriu – faptul că „ăștia” (adică dușmanii) nu vor că lucrul acesta să fie făcut, ori vor să-l facă, depinde de context
4. împrăștii meme-urile pe facebook și întărâți lumea
5. îi blochezi sau îi raportezi pe ăia care încearcă să explice că lucrurile nu stau chiar așa, că problema e mai complexă, că, de fapt, voi ați fost contra și acum vă dați eroi
6. te rogi ca majoritatea celor care-ți citesc inepțiile să aibă memoria scurtă sau să fie născuți cât mai încoace și să nu aibă habar de subiect
7. pentru orice eventualitate mai bagi câteva cu «corupții», «hoții» și «așa nu se mai poate»
8. bagi obligatoriu un haștag, cât mai cretin cu putință, că pentru alea inteligente se cere creier …
9. obligatoriu, pe ăia care au altă părere îi etichetezi cretini, bețivi, vânduți Rusiei, anteniști și așa mai departe
10. gata!
