Am băgat zilele astea ochii în serialul “The Rookie” pe NETFLIX și zău că nu m-am așteptat să intru într-un carusel de belele în care polițiștii au mai puține drepturi decât un escroc cu state vechi. Pornind de la început, în fantastica Californie, polițiștii se feresc ca de dracu’ să folosească forța, li se pune în vedere să utilizeze arme non-letale – tazer și arme cu aer comprimat – (o să o recunoașteți, e pușca cu pompă verde). Și dacă un polițist împușcă un infractor care voia să-l găurească, începe nebunia: acuzații de omucidere, investigații ca în filmele de groază, eliberare sub cauțiune și amenințări din toate părțile.
Cine-i victima? Surpriză, surpriză, infractorul este victima! Am dat de un episod în care un tată răzbunător ia dreptatea în propriile mâini și îl bagă pe un criminal în ciment, pregătindu-se să se sinucidă. Polițiștii sosiți la fața locului nu-l pot salva decât pe unul dintre ei, așa că decid să-l salveze pe criminal pentru că “el este victima acum”. Cred că aia care făceau Starsky and Hutch se cracanează de râs.
Apoi, am ajuns la sezonul trei și a început avalanșa. Avem un polițist alb care e rasist din fire și care atrage toată furia woke asupra lui, până e dat afară din Poliție. Avem momentul “girl power”, în care aflăm că femeile sunt cele mai bune polițiste, super-eroine, mai bune ca orice băiat în uniformă. Trei agente neînfricate se duc sub acoperire să prindă niște traficanți de droguri bărbați. Și bineînțeles, există și o femeie traficantă, dar nu se pune, că ea e o supraviețuitoare, s-a trezit în lumea crimei doar fiindcă era însărcinată și a fost trasă într-un schimb de focuri.
Eroul principal, băiatul isteț, se duce la facultate seara și află că trebuie să plătească pentru păcatele polițiștilor de dinaintea lui. Colegii îl dau la o parte, iar o studentă era să facă infarct pentru că s-a trezit cu un polițist în “spațiul sigur” al universității, unde credea că poate vorbi fără frică despre infracțiunile ei.
Desigur, conflicte la greu, dar până la finalul zilei, toată lumea se pupă și se împacă. Toți înțeleg că trebuie să facă echipă pentru binele comun și să-și sacrifice orgoliile. Ca în filmele cu activiștii de partid care se sacrificau pentru patrie și popor. Și ca să arate și mai ciudat, polițiștii se duc în cartierele sărace să predea matematică la școală și să rezolve problemele comunității.
Un serial făcut bine, alert, care te ține cu sufletul la gură, doar că te face să muști canapeaua când vezi ce scenariu au scris băieții.
Oare cum ar fi arătat filmele de propagandă sovietice dacă ar fi fost realizate de Hollywood? Probabil, cam așa.
