E jale mare în rezervație, studenții au aflat cu stupoare că magica lor gratuitate pe Căile Ferate Române este pe cale să devină o frumoasă amintire. Și ce țipete, urlete și smulgeri de păr prin toată zona rețelelor sociale, că nu se poate, că e abuz, e un drept care nu se poate lua, e penibil, huo!
Tineretul mai mult sau mai puțin studios, prezumat a fi viitorul țării, a dat cu capul de tavan și a făcut buba. Și nu-i vine să creadă. Dar și-a făcut-o cu mâna lui.
Aș putea să argumentez dublul discurs folosit de tineretul hastagist care, pe de o parte incriminează “asistații social”, iar, pe de altă parte, se dau de ceasul morții că li se taie o pomană care valorează mult mai mult decât ajutorul social de 140 de lei. Pentru că, da, gratuitatea aia pe CFR îi face și pe ei “asistați social”, pentru că biletele sunt plătite din banii noștri. Ca și ajutoarele sociale. Dar voi încerca să explic altfel. Pur politic.
În primul rând, PSD a conștientizat că nu a obținut nici un beneficiu din această pomană. Ba, din contra: pe baza gratuității acordate de Guvern, mii de studenți au venit să participe la mitinguri împotriva Guvernului. Nu zic că e bine, nu zic că e rău, doar constat o chestiune.
În al doilea rând, chiar dacă nu a câștigat nimic din acordarea acestui drept, PSD și-a pus în cap votanții tradiționali, care, deși plătesc bilet, nu mai au loc în trenuri din cauza studenților care merg gratis. La naiba, fiecare avem pe cineva în familie care a pățit așa ceva: să nu găsească un bilet pentru că se dăduseră toate tinerilor studioși.
Iar calculul politic de care vorbeam e simplu: se limitează pierderile și se încearcă să se câștige ceva. Adică: dacă PSD tot nu obține profit politic de pe urma studenților, măcar poate încerca să obțină ceva profit dând satisfacție electoratului propriu.
Pentru că, ia aruncați o privire la discuții, să vedeți cum s-a împărțit societatea! Studenții o țin danga/langa cu “drepturile”, în vreme ce populația mai în vârstă, sătulă de atâtea discuții, mai că nu le strigă “la muncă, nu la întins mâna!”.
