Ziua Mondiala a Teatrului
Desi vechimea lui se pierde in negura timpului, teatrul ramâne o agora a vremurilor actuale, o arta care face parte din viata noastra si din cea a societatii. De aceea folosim atât de des metafora lui Shakespeare, care zicea ca toata lumea e o scena, si oamenii sunt simpli actori. Fiind o arta democratica, indragita de cei multi, teatrul a fost purtatorul de cuvânt al dorintelor si suferintelor poporului, drept pentru care a cunoscut si perioade nefaste, când slujitorii sai au fost prigoniti, alungati din cetate. Pentru ca actorii erau slobozi la gura si atacau, cu ironie si sarcasm, abuzurile, nedreptatile, coruptia, indreptându-si sagetile impotriva puternicilor zilei. De aceea, in perioada contra-Reformei, trupele vesele ale Commediei dell’Arte au fost alungate din Roma, sub acuzatia ca ar fi adus ofense orasului sfânt, papalitatii. Lucru pe care ni-l aminteste astazi cunoscutul om de teatru italian Dario Fo, el tragând un semnal de alarma vizavi de problemele cu care se confunta la ora actuala teatrul si slujitorii sai. El spune ca pe timp de criza, actorii si companiile de teatru dau piept cu mari greutati si se lupta, se chinuie, mai precis, sa gaseasca locuri, scene, spatii in care sa joace, dar si spectatori pentru productiile lor. Astfel ca oamenii de la putere nici nu mai isi fac griji, nu mai au de ce sa fie preocupati de controlul asupra libertatii de exprimare. Sunt mai linistiti, fiindca nu le mai este subminata autoritatea ca-n vremurile când teatrul avea o puternica influenta asupra cetatenilor. „In vremuri de restriste, cultura se opreste”, asa declara, ritos, un fost ministru de finante al României, de trista amintire, contrazis de Ion Caramitru in mesajul sau national de Ziua teatrului. Si asta, pentru ca teatrul poarta in el mesajul vesniciei si este oglinda vremurilor pe care le traim. El insufleteste personaje care apara o multime de cauze nobile, demnitatea umana, in prima si ultima instanta. Asa ca, de actori ar trebui sa aiba grija cei aflati la conducerea popoarelor. Nu de alta, dar e preferabil sa nu intri in tirul ironiilor si sarcasmelor spuse la scena deschisa, cu forta maxima de impact asupra publicului. Hamlet stia acest adevar, si l-a facut astfel atent pe Polonius: „Aveti grija de actori, cinstiti-i asa cum se cuvine, caci ei sunt cronica vie si prescurtata a vremurilor. Mai bine sa ai parte de un epitaf prost dupa moarte decât sa intri in gura lor cât timp esti in viata”. In convingerea mea, teatrul este o arta vie, cu o mare putere de convingere, un formator de opinie, un fenomen care ne influenteaza pozitiv viata, scotând la iveala ce este frumos, mai bun, mai profund si autentic uman in noi.
