Câtiva clienti ce pareau rataciti se plimbau zilele trecute prin piata de gross. Cei mai multi erau “sacosari”, cum le spun vânzatorii celor care ajung in piata doar ca sa cumpere un kilogram – doua de orisice.
“Pe la inceputul saptamânii, vin cei de la firme sa cumpere angros. Stiu ca pretul e bun, ca de producator, si de-aia cumpara asa de mult. Nu se mai complica sa ajunga direct la poarta taranului, când au aici cam aceleasi preturi”, explica Bogdan, un tânar care, de vreo luna, s-a apucat de afacerea asta.
Câte o masina mica intra din când in când in piata. Din ele coborau pensionari doar ca sa cumpere câte un kilogram de legume, cel mult un sac de varza. E timpul ei. Al verzei. Gospodarii au lasat mai pe la urma varza pentru iarna, incurajati fiind si de vremea neobisnuit de calda din aceasta perioada.
Gogosarii aproape ca i-au bagat in faliment
Un tânar, venit cu vreo trei tone de varza incearca sa-i convinga pe putinii târgoveti sa cumpere de la el. Pe masina, golita pe jumatate, sta afisat un pret “oferta”, de 60 de bani kilogramul de varza de Buzau. Aflu mai târziu ca doar semintele sunt din zona Buzaului, varza e de la Dienet, celebrul sat cu solarii de mai la sudul judetului.
“Eu am doar unul de 80 pe 11 metri. Anul trecut, m-a pus naiba sa pun varza in solarii, dupa ce am scos rasadurile, dar nu s-a facut nimic. In câmp e locul ei. Anul asta e cam slab, pentru ca nu a legat cum trebuie. E infoiata, dar usoara. Cred ca ajung la vreo 20 de tone la hectar productie. Cu varza faci profit, nu ca la gogosari unde am pierderi pe linie. Am avut investitie de 150 de milioane si de-abia am scos 70 de milioane.
Fata de acum doi ani, când am avut profit de 200 de milioane de pe 70 de ari”, explica Costel Barbu. Are 27 de ani si administreaza afacerea familiei. A lucrat un timp in Iugoslavia si, dupa sase ani, s-a intors acasa, unde s-a apucat de agricultura. Intre timp, s-a casatorit si are deja trei copii. Nu-i mai vine sa plece afara, desi a auzit ca se cauta agricultori prin Spania sau Franta. Ramâne sa se laude cu varza lui de 10 kilograme, mare cât roata de la masina, culeasa anul acesta.
“E mai greu de venit pe jos”
Alaturi, nea Toader Motoc, un consatean din Dienet, de 71 de ani, pus mereu pe glume, muscând dintr-o bucata de pâine, incearca sa-i faca un soi de concurenta vecinului de târg. A venit cu o tona jumate de varza. A dat mai mult de jumatate. “Si la 60 de bani se mofturesc oamenii. Macar cu 70 de bani dac-o vindeam si eram si eu mai multumit. Dar, leul ii mic la valoare, lumea nu prea are bani de când cu criza asta si tot asa. Cu gogosarii am iesit in pierdere, cu varza sper sa ma mai scot”, spera batrânul.
Doua gospodine incearca si chiar reusesc sa se târguiasca la un pret bun la ardeii grasi. “Fata de piata centrala si de aprozarul de lânga noi, e bun târgul. Ma refer la preturi. E numai bun pentru buzunarul nostru, al pensionarilor. Dar, la cât muncesc taranii, cred ca munca nu-i platita. E mai greu de venit pe jos pâna aici, pentru ca nu sunt autobuze si trebuie sa ai un mijloc de transport. In plus, e rau ca nu se da si la kilogram”, spune Aurica Marin, pensionara din Bacau.
Decât sluga la straini, mai bine stapân in tara sa
Intr-un colt de târg, mai retras, sta un alt tânar, venit tocmai din comuna Heliade Radulescu din Buzau. Cosmin Buzatu, de aproape 30 de ani, a lucrat vreo trei ani in Italia, la San Bernandino, in agricultura.
Câstiga cam 1.000 de euro pe luna. Dupa un timp, s-a cam saturat sa fie sluga la straini, asa ca a decis sa devina propiul lui stapân in România. Vinde varza la pretul cel mai mic din tot târgul, iscând nemultumirea “intreprinzatorilor” locali, care bodoganesc fiindca le strica pretul. Cu 50 de bani kilogramul a reusit sa vânda aproape tot in doar o jumatate de zi. Admite ca anul acesta a obtinut productie bunicica: 40 de tone la hectar!!! E pe plus.
“Si daca as fi dat cu 30 de bani kilul de varza, cum se vinde la mine in sat, si tot eram in câstig. La 120 de milioane vânzare, jumatate sunt ai mei. Nu e bine?”, intreaba retoric buzoianul.
