Cui datorăm scăderea inegalităților economice?

0

“The Economist” prezenta, zilele trecute, cartea unui autor austriac, Walter Scheidel pe numele său, care susține o teorie aparent ciudată și anume că din Epoca de Piatra și până în zilele noastre, inegalitățile sociale au fost reduse doar de catastrofe: căderea imperiilor, epidemii, războaie, revoluții. Scheidel argumentează că inegalitățile sunt reduse de epidemii, cum a fost Moartea neagră – epidemia de ciumă – care a schimbat valorile relative ale terenurilor și forței de muncă în Europa medievală târzie.

Același lucru îl poate face și prăbușirea statelor și a sistemelor economice, cum a fost cazul sfârșitului dinastiei Tang din China sau cel al căderii Imperiului Roman de Apus. Revoluțiile, cum a fost cea rusă sau chineză, au aceleași efecte. Când toată lumea sărăcește, cei bogați pierd cel mai mult.

Pe de alta parte, spune autorul, crizele financiare cresc inegalitățile iar reformele destinate să le combată eșuează deoarece acestea vizează mai degrabă echilibrul de putere dintre elitele economice și cele politice, decât să-i ajute pe cei nevoiași. Reformele agrare, scutirea de datorii, eliberarea sclavilor nu ar ajuta foarte mult la reducerea inegalităților decât daca s-ar produce cu violență. Dar – precizează Walter Scheidel – violența nu este un remediu pentru combaterea inegalităților decât daca se produce la scară foarte mare. “The Economist” scrie că autorul aduce dovezi cum că războiul bazat pe mobilizarea în masă a fost cauza definitorie care a stat la baza scăderii fără precedent a inegalității observate în mare parte din lumea occidentală între 1910 și 1970.

PUBLICITATE

Autorul afirmă că impozitele pe venit și proprietate au crescut în mod spectaculos în timpul ambelor războaie mondiale. Distrugerea mijloacelor de producție a redus activele celor bogați, la fel, inflația de după război. Războaiele au condus la creșterea numărului de membri ai sindicatelor, cu consecințe pozitive asupra nivelului de trai. Secolul XX a fost o epocă de creștere a democratizării, de asemenea. Dar Scheidel vede acest lucru tot ca o consecință a războaielor. Ca și Max Weber, el vede democrația ca un preț plătit de elite pentru cooperarea claselor non-aristocratice la un război de masă, în timpul căruia se legitimează nivelarea economică profundă.

Walter Scheidel (The Great Leveller: Violence and the History of Inequality from the Stone Age to the Twenty-First Century) concluzionează ca ar exista două posibile moduri de acțiune bazate pe studiul său. Primul ar fi că istorie se schimbă; secolul XX a fost diferit de orice a existat înainte. Ar putea să existe o transformare a modului în care oamenii și națiunile se înțeleg unele cu altele?
Cealaltă posibilitate este ca unii să vadă în colapsul civilizației prețul care merită plătit pentru realizarea unei Utopii pe ruinele vechii lumi.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ