Ce bine a prins Creangă realitatea grevei din învățământ din zilele acestea cu povestea din secolul XIX a înaripatei revoltată că i s-a făcut o nedreptate de către cei cu putere și bani! Mai întotdeauna în căutare de gologani, învățător și autor de manuale la rândul său, humuleșteanul știa ce caznă e să-i înveți pe copii, nu de alta dar fusese și el la cele școli de popi, unde numai de carte nu-i ardea, dimpreună cu ai săi tovarăși.
Revenind la zbuciumul din mai 2023, el pare mai degrabă desprins din poezia ”Împărat și proletar” scrisă de inspectorul școlar (i se zicea pe atunci revizor) Eminescu, la fel și el neiubitor foarte al școlii orânduite după reguli. Dar amândoi aveau geniu – ceea ce-i scuză, și chiar dacă n-au fost modele de conduită la școală, știau ce are nevoie un copil pentru a deveni om întreg la cap, la suflet și faptă.
Cât despre ”boierii mari” de la guvernarea zilelor noastre, ce să mai spunem? Unii cu plagiatele, alții cu neamurile angajate, prea mulți cu incompetența și cu exprimarea din topor, de-ar fi invidios și Sadoveanu, chiar dacă ”Baltagul” lui e desăvârșit. Dar cui îi pasă? Și de Sadoveanu, și de faptul că în fruntea treburilor țării au ajuns unii care duhnesc de la o poștă a chiul și incultură.
Și de la ăștia să ne așteptăm să pună Educația pe calea normală a formării puilor de români întru cunoaștere, agerime a minții și curiozitate ce naște progres pentru țară? Păi, dacă domnul general Ciucă adună la Guvern elevii și părinții ca să-i întărâte împotriva dascălilor, ce încredere să mai avem? Sau de la domnul Ciolacu, care vede ”Scântei galbene” mai ceva decât Bacovia în așteptarea firmanului de la Cotroceni pentru a deveni prim-ministru?
Ce-i drept, nici de prin alte părți nu sunt semne că vin soluții decente. Academia Română somnolează demn și sterp, haiducii progresiști și naționaliști din Opoziția politică au idei mai puține și mai proaste decât valetul din ”Căldură mare” a altui chiulangiu de geniu, Caragiale, ONG-urile sunt pline de duduci și hăștăguți care ciripesc păsăreasca neomarxistă cu sens cât scrierea lu Tristan Tzara. Și atunci?
Atunci…. Ori ne ia dracul ca nație și ne scufundăm iremediabil cu mediocrii pe care i-am votat, ori ne trezim și îi punem pe cei cu adevărat valoroși să ne ia de mână și să ne care la lumină. Eu spun că nu trebuie să rămânem descriși de Mazilu ca ”Proștii sub clar de Lună” și să ne găsim o poiană a lui Iocan ca-n ”Moromeții” lui Preda, ca să punem și noi țara asta la cale. Una dreaptă, dacă se poate!
