Nu mi-a plăcut niciodată Florin Răducioiu. Ca fotbalist, pe lângă alergarea dezordonată, avea predilecția de a șuta- ineficient, nu doar inestetic- cu latul. Majoritatea carierei sale a însemnat, cu puține excepții (Brescia 1992, poate și Milan 93, deși a făcut mai mult tușa) un șir lung de transferuri ratate. Mai comice decât ratările sale fotbalistice (grazie Giallapa s Band!) nu pot fi decât declarațiile, în acea româno-italiană devenită celebră.
Cred că mai există și acum pe youtube un mini-interviu de la finalul unui joc Atalanta- Brescia din ediția 1992-93 în care, rugat să spună cum se zice în română „Buon Natale” (Crăciun fericit), lui „Raducioiu” îi ia timp, nu glumă, pentru a bâlbâi în cele din urmă un… „Craciun bun” epic. Pe 5 februarie, când fostul său coleg de națională, Gheorghe Hagi a împlinit 57 de ani, Radu a comis-o din nou.
Opinând că „dacă nu ar fi fost român, Hagi ar fi câștigat sigur Balonul de Aur” și argumentând că „foarte rar câștigă cineva din Balcani”. Interesant este că în 1994, cel mai bun an al lui Hagi, Balonul de Aur a fost adjudecat de balcanicul Hristo Stoichikov, coechipierul Regelui la Barcelona. Chestia asta că noi suntem cei mai buni, dar că universul întreg complotează împotriva noastră o regăsim frecvent. Inclusiv la Regele Hagi. Fix în ziua în care Răducioiu dădea cu Balonul de Aur… în baltă, Farul pierdea acasă cu Chindia, iar Hagi lansa ideea unei conspirații menite de a-i împiedica pe constănțeni să ajungă în play-off:
„Deranjăm că suntem sus, că facem lucrurile bine, că jucăm fotbal frumos”. Nu dădea nume, dar dădea puternic în televiziuni, plângându-se de „lipsa reluărilor clare” la faultul ce dusese la eliminarea lui Betancor și lăsând să se înțeleagă că și asta făcea parte conjurație. Sâmbăta trecută, Hagi a ieșit din nou la rampă. Și în decor. După ce a făcut să plângă un copil de mingi, țipând și certându-l că le-a dat prea repede mingea adversarilor de la Voluntari (”antrenorul trebuia să-i spună că atunci când echipa ta conduce nu poți să joci rapid”), educatorul Gheorghe Hagi a răbufnit și la conferința de presă. Una din perle: „Suntem privați, în 1990 ne-am privatizat. Multinaționalele să vină să ne susțină!”.
Așadar, conform lui Hagi, privatizare presupune sponsorizare cu forța. Așa cum, la CFR Cluj, Dan Petrescu este convins că performanța se face înjurându-ți jucătorii și cum Răducioiu poate jura că noi, românii, suntem prigoniți numai și nu mai pentru că…suntem romni. Și ne mai mirăm de ce fotbalul nostru o târâie aiurea pe uscat. Răducioiu, Hagi, Dan Petrescu: trei exemple, o singură concluzie. Ieri, componenți ai Generației de Aur, azi, reprezentanți ai Generației AUR.
