De Crăciun, toate drumurile duc spre casă. Crăciunul este momentul în care ai dor de acasă, chiar şi dacă eşti…. acasă. De Crăciun, aşteptăm cu nerăbdare cadourile şi, la rândul nostru, vrem să oferim persoanelor apropiate cadouri originale. Americanii sunt dispuşi să cheltuiască sute de dolari pentru un cadou. Ei obişnuiesc să dăruiască trabucuri, parfumuri, eşarfe, vinuri scumpe. Darurile sunt oferite împreună cu bonul de plată, pentru ca, eventual, noul proprietar să poată returna sau schimba obiectul la magazin.
Austriecii preferă să dăruiască lucruri practice, cum ar fi hainele sau accesoriile. Pe lângă acestea, de o mare popularitate se bucură invitaţiile la concertul de gală de la Opera din Viena. Ungurii dăruiesc şosete, cărţi şi sănii. Eschimoşii din Groenlanda îşi oferă unul altuia figurine de morsă şi urşi polari sculptate în gheaţă. Grecii îşi oferă câte o piatră, zicând: „Fie ca banii proprietarului să fie la fel de grei precum această piatră”. Nu lipseşte nici cadoul standard: un coş cu vin sau şampanie. La irlandezi, cadoul de Crăciun pentru copii înseamnă neapărat un îngeraş sau chipurile pruncului Iisus şi al Fecioarei Maria, sculptate în lemn.
Chinezii îşi dăruiesc obiecte în număr par: două căni, două sfeşnice (simboluri ale armoniei în familie). Germanii obişnuiesc să dăruiască mai ales cărţi. Francezii sunt adepţii cadourilor originale şi mai puţin practice. De cele mai multe ori, alegerea lor se opreşte asupra unor suveniruri neobişnuite sau cărţi poştale. În Italia, vrăjitoarea aduce cadourile de Crăciun. Un amic italian îmi spune că lor le plac mai ales cadourile rafinate, cum ar fi un vin bun, o eşarfă din caşmir sau o cravată elegantă, dar obiceiurile de Crăciun diferă de la o regiune la alta, aşa că micuţii nu-si primesc jucăriile în acelasi timp.
În anumite zone din nordul Italiei, Moş Crăciun, numit Babo Natale sau Micuţul Iisus, căruia i se spune Gesu Bambino, oferă cadouri copiilor, pe 25 decembrie. Prin alte părţi ale Italiei, Santa Lucia împarte cadouri, pe 13 decembrie. La la Roma, „La Befana” aduce jucariile, de sărbătoarea Regilor. Este vorba despre o vrăjitoare bătrână şi cumsecade, care zboară pe mătură, coboară pe coş, pentru a lăsa cadourile. În perioada sărbătorilor, aerul se umple de irezistibilul miros de prăjituri, marţipan şi fructe confiate. Din 1490, anul în care a fost concepută, prăjitura Panettone are un succes nebun de Crăciun.
La începutul lunii decembrie, englezii trimit felicitări prietenilor şi familiei. Felicitările primite se prind de panglici şi se agaţă pe pereţi. Acestea se dau jos pe 6 ianuarie, de ziua Regilor. În timpul sărbatorilor de iarnă, casa englezilor este împodobită în culorile verde şi roşu. În Anglia, obiceiul este ca întreaga familie să participe la decorarea bradului de Crăciun. Seara, copiii prind de piciorul patului câte un ciorap mare, pentru a fi umplut cu dulciuri şi jucării şi lasă la vedere o farfurie cu prăjituri şi un pahar de vin, pentru Moş Crăciun. Cel mai interesant şi mai amuzant eveniment de Crăciun are loc in jurul pachetelului surpriză numit cracker. Mesele de Crăciun nu sunt complete fără acest pachet exploziv aşezat lângă fiecare farfurie.
Această tradiţe, veche de 150 de ani, este specifică întregii Marii Britanii, dar se regăseşte şi în Canada şi Australia. Ea se supune unor reguli stricte, atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi utilizarea. Cei mici sunt responsabili cu deschiderea pachetului. Câte doi copii trebuie să tragă, fiecare de câte o parte a ambalajului, pentru a face ca petarda ascunsă să explodeze.
Ori de câte ori se apropie Crăciunul, gândindu-mă la aceste minunate tradiţii îmi aduc aminte şi de ceea ce spunea Bob Hope: „Ideea mea despre Crăciun, veche sau nouă, constă într-un lucru foarte simplu: iubire faţă de ceilalţi. Rămâne o singură întrebare: de ce aşteptăm Crăciunul pentru a face lucrul acesta?”
