O densa, coplesitoare melancolie se insinueaza in versurile din noul volum (cel de-al treilea) publicat recent de Constantin Donea la Editura Corgal Press, intitulat, cu simplitate, “Alte poeme in saptesprezece silabe”. Sentimentul dominator de care aminteam este trezit si intretinut de implacabila trecere a timpului.
A timpului care nu-si opreste zborul, dupa cum il implora Lamartine. Marea tema a poeziei dintotdeauna, conditia tragica a destinului omenesc, clipa cea repede care ni s-a dat este prilej de meditatie pentru Constantin Donea in eleganta placheta, ilustrata de desenele maestrului Ilie Boca, pe care o scoate acum la iveala. Neinduratoarea “vremuire” este privita insa cu liniste, senin, cu profunda intelegere si impacare. Stai si priveste/ tacând intelept, vremea/ cum vremuieste. (“Stop cadru”).
Comunicate laconic, si cu extrema delicatete, sentimentele, trairile razbat dincolo de diafana pojghita a cuvintelor, pe care poetul le “imblânzeste” intr-un chip tandru. Ba si cu câte un gram de umor amarui, fin distilat, strecurat in finalul unor haik-uri. Traim in miros/ de mac, de susan, tandri/ ajunsi la covrigi. (“Viata de simigerie”).
Ne-a ramas marfa/ in stoc; azi iar am facut/ umbra degeaba. (“Producem umbra!”). In interiorul cuvintelor, autorul cauta si identifica sursele de energie poetica, construind apoi, cu abilitate si gratie, imagini fulgurante, uneori, sau duioase evocari.
Astfel apar, in filigran, amintirea mamei, a tatalui, frânturi din paradisul pierdut al unui timp virginal, al copilariei. in penita subtire e figurat portretul femeii iubite, in câteva delicate, stravezii poeme de dragoste. Ca un cavaler din timpuri demult apuse, Constantin Donea ii inchina, trubaduresc, Doamnei Marilena suave poeme. Având cultul prieteniei, Constantin Donea face si câteva inspirate dedicatii unor insotitori de drum de cursa lunga (Cornel Galben, Geo Popa). si cel mai adesea spune lucruri triste, grave, intr-o expresie condensata, rod al unor meditatii decantate in formulari lirice memorabile. Caci nu-i usor sa surprinzi intelesuri adânci in numai saptesprezece silabe! E ca si cum ai prinde un fluture in zbor ca in acest “Haiku”: Un fluture in zbor,/ pâlpâind…Ce fragila e frumusetea!
Carte a unui lirism crepuscular si a unei frumoase, senine treceri prin viata, “Alte saptesprezece poeme” are un timbru aparte, o catifelare si o tandrete care emotioneaza. Pentru ca toti suntem semblables, frères, supusi vremuirii.
