Nici n-a dat bine îngheţul, temperaturile se menţin încă peste zero grade şi tabelele cu sumele la întreţinere (apă rece, apă caldă, căldură şi cheltuieli colective etc.) s-au umflat la rubrica „restanţe”.
Asociaţiile de proprietari/locatari sunt în imposibilitatea de a achita facturile la furnizorii de servicii, care, la rândul lor (poveste veche), nu îşi pot constitui stocul pentru iarnă şi nici să-şi plătească facturile curente.
Când se ajunge la situaţii de avarie, furnizorii ameninţă sau trec direct la întreruperea apei şi a căldurii.
De aici începe „războiul de 30 de ani” dintre furnizori şi consumatori, terminat, de cele mai multe ori, în instanţe, unde, de regulă, nu există varianta negocierii şi a păcii.
De cel puţin 25 de ani este aceeaşi situaţie, un sistem centralizat care produce discriminări, mai ales atunci când întreruperea acestor servicii îi afectează şi pe cei cu plata la zi.
S-au făcut diferite experimente, însă rezultatele au fost nule, până nu se găseşte o soluţie de contorizare individuală, mii de persoane vor fi, în continuare, pedepsite fără a avea vreo vină, decât aceea de a locui într-un imobil împreună cu familii care nu-şi achită utilităţile şi nu întotdeauna justificat.
Debranşaţii cu plata la zi nu au nicio o altă variantă, decât, eventual, să cheme asociaţia în instanţă, aşa cum procedează aceasta cu datornicii.
Dar cine o face? Costurile ar depăşi, cu mult, toate restanţele de pe o scară de bloc.
Cineva trebuie, totuşi, să o facă, astfel, un precedent, poate constitui izvor de drept, deoarece reclamanţii vor avea câştig de cauză, iar asociaţiile ar deveni mult mai active, depăşind rolul de înregistrator al consumurilor şi încasarea sumelor trecute pe statul de plată, ca indemnizaţie.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
