În episodul anterior, arătam cât de importante sunt detaliile, atenția pe care trebuie să o acorde gazetarul fiecărui element și curiozitatea permanentă. Pe lângă aceste calități obligatorii în investigații, trebuie să reziști tentației de a închide ochii contra unei sume de bani și să ai talent în a descifra caracatița pe înțelesul oricui, indiferent de pregătirea sa. În cartea aflată în pregătire, voi publica nume, dar în acest serial le voi omite, tocmai pentru că legislația a devenit favorabilă infractorilor noi și vechi, iar povestirile mele din Deșteptarea nu sunt menite a declanșa o serie de procese inutile. Acum este vorba despre o istorie a presei din ultimele trei decenii. Una personală.
Susținerea financiară ca o șpagă de vară
În primăvara lui 2005, lucram pentru un ziar relansat în Capitală și care părea fără mamă și tată. Mulți profesioniști acolo, iar articolele erau delicioase din toate punctele de vedere. Era o bucurie să fac parte din echipă. Una care opera c-un bisturiu al ironiei, dar și ferm împotriva corupției. Alianța DA (Dreptate și Adevăr) tocmai câștigase alegerile, iar asta a dat un impuls presei independente de a intra și mai adânc în măruntaiele corupției generalizate.
Pe acest fond de libertate și profesionalism, am descoperit că un parlamentar din noua coaliție a încasat diverse sume doar cu promisiunea că va ajuta la instalarea donatorului într-o funcție importantă. Întâmplarea a făcut ca șpăgile primite să fie date din Bacău. Personajul nici nu era sigur că va intra în parlament, ci doar a luat bani de la mai multe persoane. Ajuns acolo, politicianul s-a ținut de cuvânt, dar numai față de un om, că nu putea multiplica funcția, iar suma vehiculată pentru câștigătorul poziției ar fi fost 100.000 de dolari. Unul dintre susținătorii săi mi-a povestit și așa am revenit în orașul natal pentru a verifica informația.
În luptă cu caracatița politică și interlopă
Cu acordul sursei primare, am înregistrat discuția cu mituitorul, apoi discuțiile pe care le-a avut cu parlamentarul și interpușii. Dovezile erau beton. În cele două zile de cercetări, sursa aproape a fost gonită prin oraș să ia șpaga înapoi. Era mică oricum, dar pe candidatul de odinioară nu-l interesa, pentru că a luat de la mai multe persoane. Cele mai importante oficialități din oraș și județ au încercat să mă abată din anchetă, cu amenințări și promisiuni, iar în drumul spre București am fost abordat telefonic de personaje puternice din lumea interlopă, care m-au amenințat că dacă scriu nu-mi va fi bine.
Am scris ancheta, dar conducerea editorială se codea să o publice. Caracatița politică a ajuns cumva la acest nivel, după opinia mea. Au fost discuții dure cu șefii, iar ei încercau să mă oprească pe motiv că mita e prea mică, apoi m-au acuzat că de fapt eu insist să fie publicată dezvăluirea pe motiv că aș fi fost uns. Acuzație absurdă, pentru că nici pentru șpaga parlamentară și nici pentru o sumă de 10 ori mai mare n-ar fi meritat ca un jurnalist să-și riște reputația. Apoi eu aveam dovezile, în care fapta era recunoscută audio.
Demisia de onoare și publicarea dezvăluirilor ce-au ajuns dosar DNA
Nu a fost un moment ușor pentru mine. Scăpasem de presiunea politică și interlopă, dar mă loveam de un zid al conducerii editoriale. Singurul care mi-a dat dreptate a fost directorul general, dar și el a mers pe ideea că suma era prea mică și nu merita să intrăm într-un război cu coaliția de la putere. Pe de altă parte, sursa inițială și apoi ceilalți implicați m-au acuzat că mi-am încasat tainul de la putere. Singura ieșire onorabilă era să public undeva. Un coleg mi-a sugerat un ziar și a trimis-o. Era vorba de Jurnalul național, care-i aparținea mogulului Dan Voiculescu și era clar împotriva puterii instalate.
Până să decidă cei de la JN dacă o publică, mi-am dat demisia, fără a avea nicio plasă de singuranță. Reamintesc că eram mutat recent în București. Iresponsabil de-a dreptul. Din fericire, ziarul mi-a făcut o ofertă bună și a publicat dezvăluirea care a devenit dosar DNA (PNA pe atunci) și subiect pentru televiziuni sub numele Prima șpagă electorală din noua legislatură. De partea mea, foștii colegi de la ziarul de unde demisionasem jubilau că am reușit să înving sistemul.
Cum s-a ales praful
După publicarea investigației, am fost contactat de cineva important de la PNA să mă roage să ajut la investigație cu o declarație și înregistrările originale. M-am dus bucuros. Dosarul a început să zbârnâie ca o melodie spaniolă sub privirile unui tânăr procuror. Nu mai lungesc subiectul, ci vă spun ce s-a ales de anchetă: praful. Procurorul a dat NUP, a fost avansat într-o funcție extrem de importantă, șpăguitorul a rămas fără job, la presiunea politică, cel pus pe funcție a rămas liniștit pe scaun și parlamentarul a avansat: din deputat a ajuns senator. Sistemul s-a dovedit mai puternic.
Mafia gunoaielor cu români și italieni
În timp ce mergeam spre fostul loc de muncă să-mi iau documentele pentru a le muta la noua gazetă, mă uitam nostalgic pe drum. Mi-au sărit în ochi câteva coșuri de gunoi care erau noi-nouțe. Le știam deja pe cele vechi, care păreau și ele noi. M-am minunat de ce au fost schimbate, dacă erau bune. Era tot în primăvara lui 2005. Curios, am început să verific de ce. Așa am dat de mafia gunoaielor, una extrem de puternică și care avea în compoziție oameni de afaceri conectați politic, foști securiși și italieni din Camorra. Am făcut o schiță a caracatiței și m-am dus la redactorul-șef adjunct care se ocupa de investigații. A fost impresionat și mi-a dat mână liberă, inclusiv să coordonez corespondenții locali pentru a arăta încrengătura. Una din care nu lipsea un om important din apropierea mogulului, de a trebuit să discut cu Marius Tucă dacă o fac sau nu. M-a asigurat de susținerea lui dacă am dovezi. Și-am avut, iar dezvăluirile au început să curgă. Abia după aceea au început să fie făcute din nou licitații, fără să mai fie prelungite contractele prin acte adiționale.
Premiul televiziunii italiene pentru anchetă
După cinci ani, serialul de dezvăluiri a atras spre mine două echipe de jurnaliști străini. Una formată din puștani freelanceri și alta de la RAI UNO. M-au căutat pentru că mergeau pe urmele unor mafioți italieni ce aveau interese la Groapa de gunoi Glina despre care am fost singurul care a scris în acele dezvăluiri. Acum eram și eu freelancer și aveam site-ul Reporter Virtual.
I-am ajutat, iar ca mulțumire am fost invitat de organizatorii unui eveniment media din Riccione (în 2011) să susțin conferințe legate de investigații jurnalistice și să particip la decernarea premiului televiziunii italiene pentru anchetă (distincția Ilaria Alpi). Premiu care nu însemna doar o hârtie și-un trofeu, ci și o sumă considerabilă. Tinerii Cecilia Anesi și Giulio Rubino au câștigat (foto), spre bucuria mea, iar ei își continuă munca de investigații și acum.
Atunci, procurorii anti-mafia mi-au făcut oferta să vin în Italia, pentru a lucra acolo, că au nevoie de jurnaliști tenace și neînfricați. Le-am spus că aștept nu doar invitația, ci și suma. Mi-au promis că vor reveni. N-au făcut-o, iar unul dintre șefii lor a devenit avocatul mafioților. Chiar a celor despre care eu am scris și-au fost condamnați în Italia la aproape 15 ani de când am publicat primele rânduri despre ei. Și da, au fost condamnați fix pentru ancheta cu groapa de gunoi din apropierea capitalei.
Despre autor pe scurt
Tiberiu Lovin lucrează de 30 de ani în presă, a debutat la Deșteptarea, a scris la cele mai importante ziare ale timpului, iar de 12 ani este freelancer, colaborează la diverse publicații și conduce un site de știri și anchete din Transilvania: Ceasul Cetății.
