A fost mare derută și tristețe apăsătoare în lumea spectacolului, de când a dat pandemia asta peste biata omenire. Dar cum orice criză majoră activează alte energii, pune în mișcare imaginația, creativitatea, și oamenii de teatru au căutat noi modalități și formule prin care arta lor să rămână așa cum a fost de la începuturi, vie. Au trecut învingători peste distanțele fizice, aducându-și în sprijin tehnologia modernă, au făcut în așa fel încât digitalul să apară live pe scenă și, atâta vreme cât temperaturile au permis asta, au dat reprezentații în aer liber.
Și recenta premieră a Teatrului Bacovia, cu piesa ,,S-a-ntâmplat într-o joi” de Elise Wilk (prima ei lucrare și care a fost premiată la concursul dramAcum 5) este una concepută în două variante, în cea clasică și în cea outdoor, aceasta petrecându-se în parcarea din spatele teatrului. Unde actorii apăreau, în cel mai firesc mod, printre spectatori, pe la ferestrele clădirii sau coborând dintr-un taxi, senzația de viață reală, cotidiană, fiind una puternică, împresurându-te din toate părțile.
Regizorul ieșean Octavian Jighirgiu (căruia îi aparține și conceptul de imagine) a lucrat cu vădită plăcere acest spectacol ingenios pe un text contemporan, scris de o autoare foarte cunoscută, cu multe succese profesionale, datorate prizei sale la real, la actualitate, problematicii inspirate din viața adolescenților, stilului lucid și frust, în cheia autenticității. Stil nutrit de o sensibilitate acută, deopotrivă tincturat de ironie și autoironie, cât și de o poezie, stranie uneori. De altfel, spectatorii au făcut cunoștință cu Elise Wilk acum doi ani, când la teatrulbăcăuan i s-a jucat piesa ,,Crocodil”, într-o montare memorabilă, semnată de Horia Suru.
,,S-a-ntâmplat într-o joi” cuprinde o suită de povești personale, care se întretaie, personajele fiind foarte diverse ca tipologie umană, ca statut social: o menajeră, o studentă, o vânzătoare, un elev, un șomer, un contabil, un tip gay, un taximetrist etc. Cu experiențe de viață și trăiri diferite, cu mici și mari, sâcâitoare, împovărătoare, ciudate adevăruri freatice care țâșnesc la suprafață prin mărturisirea eliberatoare.
Bine conduși de regizor, actorii găsesc nuanțe distincte pentru fiecare personaj, decupate prin vorbire, mișcare, gestică. Fetele sunt foarte bune, Minodora Broscoi (Menajera) e simpatică și cu aplomb teribil, Andreea Darie (Vânzătoarea), cu mutrița ei nostimă și cu părul având dreaduri șaten cu vârfuri albe, își creionează amuzant și nuanțat personajul, Bianca Babașa (Studenta) găsește tonul potrivit pentru e relata răutățile personajului ei.
Nu sunt mai prejos nici băieții, Tudor Hurmuz (Adolescentul), Vlad Nicolici (Șomerul), Ștefan Huluba (Contabilul), Andi Andriucă (Elevul), Eduard Burghelea (Taximetristul), Giuseppe Torboli ( Percuționistul), dezinvolți, expresivi, credibili, într-un cuvânt. În plus, lui Vlad Nicolici îi aparține compoziția și coordonarea muzicală a spectacolului, în timp ce Giuseppe Torboli evoluează la percuție și chitară bass. Sunt cu toții o echipă, în perfectă rezonanță de stil și de sensibilitate, aici rolul hotărâtor a fost cel al regizorului Octavian Jighirgiu, și în asta stă reușita unui spectacol proaspăt, tineresc, dinamic, vorbindu-ne, cu directețe și sinceritate, despre diferență, vulnerabilitate, identități fluide. Și despre dorința de a evada din strâmta, cenușia realitate, de a visa, a fi altcineva, măcar în imaginație.
Distribuția:
Studenta – Bianca Babașa
Menajera – Minodora Broscoi
Adolescentul – Tudor Hurmuz
Șomerul – Vlad Nicolici
Contabilul – Ștefan Huluba
Vânzătoarea – Andreea Darie
Elevul – Andi Andriucă
Taximetristul – Eduard Burghelea
Percuționistul – Giuseppe Torboli
