Înainte de 1990, cetățeanul român învățase cum să interpreteze știrile oficiale. Cumva, se dezvoltase un sistem imunitar la propagandă, care decodifica mesajele transmise de media oficială reinterpretându-le pentru a recrea o altă realitate, mai apropiată de realitatea obiectivă.
Pe măsură ce s-au schimbat generațiile, acest mecanism s-a pierdut iar astăzi, când cetățeanul – consumator de informație de altădată a devenit «prosumator» (producător-consumator) situația s-a complicat deoarece manipularea nu mai este monopol de stat ca pe vremea regimului trecut, ori armă politică și/sau economică; astăzi, fiecare membru al societății a devenit posesorul butonului roșu care, odată apăsat, poate deforma realitatea, cu consecințele de rigoare.
Bunăoară, un cetățean a publicat pe Facebook o poză cu alți doi cetățeni, scriind la descriere că în imagine sunt doi români care se ocupă cu răpirile de copii și că lumea trebuie să distribuie poza ca să o vadă cât mai multe persoane. Aproape 30.000 de cetățeni au distribuit imaginea fără să se întrebe o secundă dacă informația este reală, dacă măcar are o cât de mică legătură cu realitatea.
Alt exemplu: zilele trecute, chiar în vreme ce se transmitea emisiunea cu performanțele spitalului de la Moinești, un cetățean publica, tot pe Facebook, informația că un pacient al unității medicale, care ar fi suferit un accident vascular cerebral, “din spusele unora mâine va fi scos de la aparate din cauză că nu răspunde la așa zisul tratament”.
Reacția a fost imediată. Cum să nu te ia amocul când vezi așa ceva, o incompetență crasă și o nesimțire cum, «știm noi», există în sistemul bugetar, mai ales în Sănătate?! “De ce nu-l trimiteți, mă, la Iași, de ce nu vine elicopterul SMURD să-l ia, criminali care sunteți?!” Pentru că îmi plac provocările, l-am întrebat pe autorul postării dacă a luat legătura cu un cadru medical de la spital ca să se informeze de la sursă sigură despre acest caz.
Evident, nu întrebase nici un medic, pentru că nu avea nevoie, îi spusese lui cineva de încredere. “Ce te pui, mă, de-a curmezișul, îi știm noi pe ăștia ca tine, suntem sătui de voi”, îmi transmit alți useri, conectați total la realitatea creată de cetățeanul care publicase informația.
În scurt timp, postarea a primit câteva sute de comentarii extrem de agresive la adresa spitalului, a medicilor și așa mai departe. Ca în bancul celebru cu “n-a fost mașină, a fost bicicletă și nu a câștigat-o, ci i s-a furat”, situația era, bineînțeles, alta.
Aveam să aflu de la sursă că pacientul respectiv nici vorbă să fie ținut în viață de aparate, din moment ce avea traumatism facial, că fusese tratat ba chiar se vorbise și cu spitalul de la Iași pentru transfer, însă medicii din secția ATI stabiliseră că, deocamdată, nu era transportabil.
Este doar unul dintre multele episoade în care rețelele sociale se transformă în veritabile arme de propagandă, de modificare a realității fără ca userii să realizeze acest lucru. Pentru că mecanismul urmează calea trasată de Goebbels, propagandistul-șef al lui Hitler: cu cât minciuna este mai mare, cu atât cresc șansele ca ea să fie crezută.
