Pare o minune! Băncile vin să propună clienţilor amânarea ratelor scadente. Acest lucru e confirmat de purtătorul de cuvânt al BNR dl. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. „Băncile au luat iniţiativa. Deci fiecare bancă îşi face propriul program urmând să anunţe clienţii şi debitorii. Deja e o înţelegere la nivelul întregului sistem bancar”, a spus Vasilescu, pentru MEDIAFAX. El nu a oferit detalii cu privire la durata amânărilor la plată. „Nici o bancă nu ştie la ora asta şi nimeni nu ştie cum vor merge evenimentele. Toţi sperăm să se încheie povestea într-o lună-două”, a mai precizat Adrian Vasilescu. Paul Anghel, directorul general al Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a declarat pentru MEDIAFAX că amânarea cu 90 de zile a plăţii ratelor la bănci este o măsură bună pentru a proteja consumatorii într-o perioadă în care vor fi foarte multe concedieri şi probleme cu plata salariilor, potrivit stiripesurse.ro. În încercarea de a credibiliza băncile nici Adrian Vasilescu, nici Paul Anghel nu au spus că băncile erau obligate să ia această măsură şi clienţii acestora pot obliga băncile, conform legii, şi contractului, să suspende executarea acestor plăţi dacă băncile nu o fac.
După cod civ. art.1.351 “(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
(2) Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.”
Evident că nu numai băncile intră în această categorie, ci și alţi creditori ai unor obligaţii (de a face, de a da, etc). De pildă, are dreptul legal să solicite prorogarea termenelor de execuţie fără a fi obligat la penalităţi, în ipoteza când angajaţii se autoizolează, ori sunt infectaţi, etc, şi un constructor ce are obligaţia de a finaliza o constructie. De regulă, clauza de forţă majoră şi cazul fortuit este expediată de părţi undeva la finalul contractului fără prea multe explicaţii. Însă, chiar şi în lipsa acestei prevederi operează dispoziţiile din Codul civ. art. 1.351. Această clauză nu se activează oricum, ci trebuie invocată şi constatată în anumite condiţii.
Mai nou, conform decretului semnat de domnul Iohanis luni, 16 martie a.c., art. 12, „Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19, certificate de situație de urgență în baza documentelor justificative.” Pentru a beneficia de scutiri in realizarea obligatiilor contractuale, firmele trebuie să îşi notifice in scris partenerul cu privire la evenimentul de forţă majoră, urmând să prezinte acestuia Certificatul de forta majora, eliberat conform Legii 335/2007, art. 4, litera j), de catre Camera de Comert si Industrie. Conform prevederilor sus, „Camerele judeţene au următoarele atribuţii principale:….j) avizează existenţa cazurilor de forţă majoră şi influenţa acestora asupra executării obligaţiilor comercianţilor;…” Atributul Camerelor județene de comerţ, este de a analiza, la cererea comercianților, și a aviza sau nu, existența forței majore – privită exclusiv din perspectiva efectelor și influenței acesteia asupra executării obligațiilor rezultate dintr-un contract comercial.
Astfel, pentru a putea aviza existența forței majore, trebuie să existe un contract, ale cărui obligații nu pot fi îndeplinite din cauza obiectivă a intervenirii faptului definit ca forță majoră și care împiedică executarea obligațiilor contractuale. Pe de altă parte, opinăm că şi o factură emisă privind o obligaţie la plată, care nu a fost efectuată ca urmare a existenţei cauzei de forţă majoră poate beneficia de acelaşi regim, legea nefăcând distincţie între tipul de obligaţii. Dar şi în această ipoteză trebuie făcută dovada legăturii de cauzalitatea între imposibilitatea executării obligaţiei şi cazul de forţă majoră. O chestiune ce va da bătăi de cap instanţelor în perspectivă, e aceea a biletelor la ordin lăsate garanţie ce vor fi introduse la plată, și care devin exigibile după data când a intervenit cazul de forţă majoră, şi nu în ultimul rând CEC-urile lăsate garanţie (lipsa de disponibil în cazul emiterii acestora fiind sancţionată penal). În acest din urmă caz, fiecare situaţie trebuie analizată individual.
O altă chestiune ce bulversează mediul economic este aceea a plăţilor obligaţiilor bugetare ce ar trebui amânate la plată fără adăugarea de penalităţi/dobânzi pentru entităţile juridice a căror activitate este influienţată de forţa majoră, dar nu în ultimul rând de măsurile ce le presupune starea de urgenţă care poate interfera şi perturba activitatea acestora chiar în absenţa unei situaţii de forţă majoră care să aibă influienţe directe. De pildă, rechiziţionarea unor imobile de către autorităţile locale, interzicerea unor activităţi, etc. O soluţie ar fi modificarea Codului fiscal pentru o perioadă determinată prin OUG, (posibilă, având în vedere art. 8 din Decretul președintelui Iohannis).
De asemenea, societăţile a căror activităţi au fost suspendate ope legis urmare a instituirii stării de urgenţă pot activa dispoziţiile din Codul muncii, art. 66, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului care, poate fi individuală sau colectivă.
În absenţa unei susţineri din partea statului, micile afaceri se vor prăbuşi, şi odată cu ele şi bugetul se va împovăra cu obligaţii de plată; ajutor de şomaj, ajutoare sociale, etc. Şi asta pe fondul subţierii masei contributorilor. Acest reglaj foarte fin între situaţiile potenţiale bazate pe predicţii economice este atributul unor specialişti, nu al politicienilor. Problema e, dacă politicul manifestă o minimă inteligenţă pentru a coopta specialiştii cu pricina şi pasul doi, de a pune în operă propunerile acestora.
Jr. Adrian M. Ionescu
