După propria-i mărturisire, scriitorul Cornel Galben revine, cu volumul „Convorbiri fără adiționale (II)” (Bacău, Editura Studion, 2019), la prima sa poveste de dragoste: interviul. Debutul în acest univers a fost consemnat cu „Enescu etern” (1993), revenirile realizându-se cu „Ieșirea de siguranță” (2001), „Convorbiri fără adiționale (I)” (2010) și „Dialoguri pilduitoare” (2015). Cu recentul volum, Cornel Galben ajunge la o cotă editorială de invidiat: 30 de cărți publicate. Poezie, istorie și critică literară, eseu, jurnal, memorialistică, interviu… Dacă trimitem și la preocupările sale de jurnalist și redactor-șef de revistă, de publicist și om al Cetății, aproape conturăm profilul unui spirit care are ființarea lipită minunat de Cuvânt.
Cele 30 de interviuri ale recentului volumul sunt realizate cu personalități ale lumii literare, plastice, muzicale, artistice, teatrale. Maestru al interogației, Cornel Galben obține de la interlocutori răspunsuri care vor rămâne în istoria culturii. „Îmi place filmul pentru că oferă mai mult actorului. Ecranul e mai generos decât scena. Nu-l poți păcăli”, spune regretatul actor Dinu Apetrei. Mihaela Băbușanu citează din clasici: „Personalitatea este ca o monedă de argint care, oricum o arunci, cade mereu cu efigia în sus, niciodată cu reversul”. „Nu există bătrânețe. Există, așa cum a fost întotdeauna, doar persoana ta. Adică a mea. Pentru ce va fi de-acum încolo, îmi vor spune astrele”, adaugă jurnalistul Mihai Buznea. Radu Cârneci sintetizează mesajul operei sale: „De la un capăt la altul există în creația mea poetică un fir strălucitor care se cheamă iubirea. Iubirea care, văzută pe zecile de mii de fețe, este o stare de grație și de izbândă a ființei umane”. Mircea Dinutz, alt regretat, mărturisește: „O opinie absolut personală este că proza dă mai puțin loc farsorilor decât poezia”. Ion Fercu trimite gândul către un prieten special pentru a sintetiza un fenomen: „Numai că n-ar trebui să uităm ce zice dragul Ovidiu Genaru: «Ioane, de-o vreme, nu ne mai citim nici între noi, cei care mai scriem»”. Iată și o declarație de dragoste: „Dacă revista Ateneu m-a lansat și m-a consacrat ca teoretician și comentator al fenomenului teatral, Teatrul Dramatic Bacovia m-a stimulat și m-a afirmat ca dramaturg”. (George Genoiu) Vasile Ghica, cel din topul creatorilor de aforism, cultivă premoniția: „Aforismul poate deveni principala hrană a viitorului”. Loredana Groza răspunde ca un artist: ,,Niciodată nu-mi propun ceva foarte exact, pentru că niciodată nu mă țin de cuvânt. Într-o meserie ca asta e foarte complicat să-ți faci planuri”. „Poporul român este unul dintre cele mai pline de umor din lume. Păcat că nu există un studiu despre felul cum râd românii”, zice Valentin Silvestru. Universitarul Ștefan Munteanu concluzionează seducător: „Bulevardul condiției umane ne oferă multiple piste, dar sensul este unic”. „Omul, în trecerea lui prin lume, trebuie să lase o urmă”, cugetă etic scriitorul Viorel Savin.
Cu Adrian Jicu, Octavian Voicu, Traian Valeriu, Ion Cozmei, Ilderim Rebreanu, Petre Vlase, Oxana Corjos, Melania Ghica, Eliza Noemi Judeu, Florin Ionescu-Galați, Constantin Oancă, Elena Păduraru, Ioan Precup, Catinca Popescu, Armando Sobral Rollemberg, Petru Enășoaeși Alexandrina Șerb ne sunt deschise alte orizonturi generoase ale decriptării „stării de spirit a ultimei jumătăți de veac”, după cum mărturisește autorul. Cu acest volum, Cornel Galben ne oferă noi repere pentru memoria sufletului Timpului.
Cornel Galben și dragostea dintâi
