Pentru mine, cea mai năucitoare știre din ultimele zile este aceasta: 70.000 de elevi așteptați la școală în 2017 și 2018 nu s-au mai înscris în clasa pregătitoare. Școala a pierdut urmele a 70.000 de copii, în doar doi ani. Aceasta este diferența dintre numărul copiilor născuți în 2011 și 2012 (și înregistrați în documentele de stare civilă) și numărul celor care au devenit apoi elevi, în anii școlari 2017-2018 și 2018-2019…
De fapt, nu cred că școala „a pierdut urmele copiilor”, ci administrațiile locale și administrația centrală care-l tratează pe Copil ca pe un insignifiant element statistic. 70.000… Echivalentul populației unui oraș care este de aproape două ori mai mare decât municipiul Onești… Nimeni nu știe unde sunt acești copii. Securitatea și educația Copilului au devenit pentru autorități un capitol special al nesimțirii.
Anul școlar a depășit emoțiile debutului. Statisticile (oficiale, desigur, nu cele reale) îmi spun că aproape 4 000 de școli și grădinițe nu au încă autorizația de funcționare eliberată de I.S.U., iar 4 000 nu au autorizație sanitară. În Capitală sunt cel puțin 500 de asemenea instituții! E îngrozitor! Mii și mii de copii merg zilnic la grădiniță și la școală riscând pericolul unor incendii și epidemii.
Mă întreb mereu: de ce nu este declanșată o grevă generală a elevilor, părinților, bunicilor și profesorilor, în semn de protest față de aceste pericole reale care atentează cotidian la viața Copilului? O grevă pe termen nelimitat! Bani sunt la bugetul de stat. Dovada este reprezentată de miliardele de euro care sunt furate ca și cum aceasta ar fi legea firii.
O revoltă solidară a tuturor părinților care au copii în școli și grădinițe nu este doar de dorit. Este necesară și urgentă.
