Un vechi și celebru proverb latin spune că „Mens sana in corpore sano” (minte sănătoasă într-un corp sănătos) și se pare că își găsește explicația într-un proiect derulat de o învățătoare de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Buhuși. Ana Nona Pâslaru, profesor pentru învățământul primar, păstorește clasa a II-a A și și-a propus să le insufle elevilor ei pasiunea pentru înot. Vestea acestui proiect s-a răspândit repede în micuțul oraș și încet-încet, proiectul a prins amploare. Astfel, mulți copii au deprins înotul la Bazinul de Înot din Bacău. Despre acest suflu nou adus în rândul copiilor dar și a părinților lor, ne-a povestit mai multe chiar inițiatoarea acestui proiect.
-Cum ați început acest proiect?
-Mai întâi, trebuie să spun că proiectul a început pe 15 iulie, anul acesta. Eu mi-am dorit foarte mult să-mi duc copiii, din clasa mea, la înot. De ce mi-am dorit? Pentru că și eu practic înotul și am dorit să le transmit și lor această pasiune. Am vorbit cu părinții în momentul când aveam deja un an și jumătate de pandemie și de stat în casă. Și pentru că era o perioadă mai lejeră, am zis să încep înotul. Din cei 24 de copii ai mei nu au mers toți la înot, deși eu așa aș fi vrut. Am început cu 15 după care s-a produs declicul. Copiii aveau frați, aveau veri, prieteni, care au dorit și ei să meargă la înot. Și așa, în foarte scurt timp ne-am strâns aproape 40 de copii. Așa am mers la Bazinul de Înot din Bacău și am început cu două grupe de începători.
-Nu a fost greu cu 40 de copii? Și mă refer aici la transport…
-Totul a fost greu. Și transportul și…tot, dar frumos. Transportul a fost și este realizat și acum cu microbuze. Câte 20 de copii pe un microbuz, eu însoțitor în unul dintre ele și un părinte, care se oferă, în cel de al doilea. Și în acest fel, Bazinul ne-a primit și ne-a dat un culoar liber, până de curând, de la ora 14.00 la ora 15.00. Asta însemna să plecăm de la Buhuși la ora 13.00 și ne întorceam la 16.00. Un program ceas…
-Dincolo de punctualitate au fost și niște griji.
-Sigur. În primul rând traficul, mai ales că am prins și luna august când știți cum este. Alte griji sunt acolo. Intri la Bazin cu 40 de copii cu diferite vârste, din diferite clase, care sunt repartizați la doi profesori de înot, pe două grupe diferite. În acest interval de o oră, eu intru în apă cu copiii să le fiu aproape. Dar nu eu lucrez cu copiii, ci profesorii de acolo. Eu doar îi susțin să fie atenți. Copiii au nevoie și de susținere. Eu sunt și psiholog, ceea ce este un mare avantaj pentru că îmi pot permite să-i și consiliez, să-i susțin, să fiu alături de ei și chiar să rezolv anumite momente de teamă, de anxietate. Ce se întâmplă în căpușorul unui copil… Orice copil a fost învățat de acasă, de mic, să fie atent, să nu se ducă la apă că poate să moară înecat. Și prin repetiție, chestia asta se fixează în cap și prinzi frică. Apoi. Când intri la Bazin și vezi construcția asta impresionantă te emoționează. Și nu mai este nimeni cu tine, decât doamna, doi profesori străini, reguli și 2,20 mteri de adâncime în apă. Vă dați seama ce e în capul lor?
-Să înțeleg că niciun copil nu știa să înoate?
-Nu știa nimeni. Pe urmă au mai venit copii care au venit la înot pentru întreținere, dar la început nu știa nimeni. Revenind la Bazin, după intrare și schimbatul la vestiare, se crează ceva frumos. Dacă ai ajuns în apă cu bine, și ajungi cu bine pentru că ai profesorii lângă tine care au protecție, au centurile, plutele, baghetele… Și dacă un pic începi să prinzi, începe să fie bine.
-Dar copiii prind repede.
-Foarte repede, da. Întotdeauna când merg cu începători, când mergem în microbuz spre Bacău, este o liniște… Iar când sunt la ședința a șasea, a șaptea, e o fericire de nu se mai poate…
-Care sunt binefacerile pentru acești copii?
-Binefacerile sunt de ordin fizic, pentru că se lucrează tot corpul, se lucrează pielea pentru că apa realizează un masaj pe toată suprafața corpului, plus că sun binefacerile psihice. Dacă prima data îți era teamă de atâta suprafață de apă, începi să simți măreția apei. Începi să te simți bine și chiar important. Pentru că asta își doresc și copiii. Când merg la o piscină vor să știe să inoate, să fie importanți și să fie primii. Apoi, la noi, începe relaxarea, veselia și jocurile în apă, dar, nu este doar veslie pentru că este chiar muncă. Este școală de adevăratelea. Și trebuie să le mulțumim celor trei profesori minunați, care au cel mai mare respect din partea mea: Cătălin Neagu, Cosmin Moisă și Eugen Pilat. La o primă vedere ai crede că să fii profesor de înot este foarte simplu și că se joacă cu copiii. Dar nu e așa. Gândiți-vă că dacă la noi, la școală, copiii stau în bănci, acolo copiii stau în apă. Este o foarte mare responsabilitate pentru ei.
-Cum a fost organizarea în bazin?
-Am avut o grupă la culoarul 1 și o grupă la culoarul 8. Așa s-a putut, în condițiile în care, în același timp cu noi se antrenau și cei de la performanță de la cluburile sportive. După ce terminăm ora, mergem la duș și trebuie să urmărim foarte bine igiena copiilor, dușul, uscatul, îmbrăcatul. Microbuzele trag exact la scară, așa că nu sunt probleme să răcim. Apoi mergem spre casă iar părinții ne așteaptă la Casa de Cultură din Buhuși.
–Și cum sunt părinții? Nu sunt îngrijorați, sau…?
-Părinții, sunt convinsă că sunt îngrijorați. Dar principal grijă e traficul. Noi însă avem parte de șoferi foarte buni și foarte prudenți.
-Dar cum e cu transportul?
–Părinții au suportat și costurile cursurilor de înot dar și transportul. Dar, Consilul Local și domnul primar ne-au sponsorizat un transport. Ne-au dat o mașină cu șofer și carburant de care să beneficieze copiii din Buhuși.
-Care au fost condițiile?
-Copiii merg la înot pe baza unei cereri, care o fac părinții, către Bazin. Această cerere înseamnă că, tu ca părinte ți-ai asumat tot ce înseamnă școala de înot și că ești accord.Asta a fost în vară. Acum, cu noile reglementări funcționăm altfel. Acum nu merg decât cu copii până în 12 ani sau cu copii mai mari dar care au vaccin. Dar nu prea au. Și e supărare mare pentru că sunt copii mai mari care ar vrea să mai meargă și să continue.
-Dar chiar și în aceste condiții, am înțeles că s-a schimbat programul.
-Noi tot timpul ne-am făcut programul după cum a fost loc la bazin. Directorul Bazinului, domnul Roșu, ne-a explicat că totul se face în funcție de câtă disponibilitate au ei acolo. Ei au mare dorință și ar face orice este posibil dar există o limitare fizică. Astfel că, acum noi mergem doar odată pe săptămână, sâmbăta. Eu cred că cererea este foarte mare și dacă ar mai fi un bazin, și acela ar fi plin. Știu că toți părinți și-ar dori din tot sufletul ca și copilul său să facă înot. Așa a făcut și fiica mea înot, din clasa a II-a, după care a continuat în liceu și facultate iar actualmente este și scafandru profesionist, după o școală făcută în Qatar.
-Cât timp va dura acest proiect?
-Cât timp vom putea. Deja am dezvoltat acest proiect, mai ales că până acum prin acesta au trecut aproape 80 de copii, cu toate restricțiile care au fost.
-Puteți să ne povestiți ceva important din experiența de până acum, în acest proiect?
Noi, când am început în vară, era olimpiada la Tokyo. Și Daniel Popovici și Robert Glință, înotătorii noștri, aveau probe în fiecare zi. Atunci, noi am făcut un videoclip pe treptele de la Bazinul de Înot de la Bacău în care am strigat cât de tare am putut noi „Hai România!”, „Hai Daniel!” și „Hai Robert!”. Am pus acest clip de susținere pe toate paginile. Și la COSR, la FRNPM iar cineva s-a sesizat. Astfel, a aflat și Daniel Popovici care a spus că este legat sentimental de Bacău și că atunci când va veni la Bacău vrea să îi cunoască pe acești copii. Pentru noi a fost exceptional!
Ana Nona Pâslaru a mai dezvoltat și un alt proiect personal, cu elevii ei de la școală, un proiect prin care le propune celor mici un mod de viață sănătos. „Avem trei pauze de câte 10 minute. În prima mâncăm, iar în această pauză de masa, pe lângă pachețelul de acasă, prin acest proiect trebuie să avem la masa și minim trei legume (un morcov, trei foi de salată și un castravete sau un gogoșar tăiat felii etc) și două fructe. Avem și apă tot timpul pe masa. Proiectul mai prevede aer și mișcare. Așa că în celelalte două pause ne îmbrăcăm bine, ne punem măscuță și ieșim în curtea școlii unde ori dansăm, ori facem aerobic, sau chiar savurăm natura dacă e soare. Între timp clasa se aerisește”, a explicat învățătoarea clasei a II-a A de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Buhuși.
„Înotul înseamnă pentru mine sport, tonifierea organismului și imunitate. Imunitatea este foarte importantă pentru că te protejează de boli, de răceli și chiar de coronavirul. Sunt încântat că pot să fac înot.”
Tudor Konya
„Înotul pentru mine înseamnă distracție, imunitate și dezvoltarea organismului.”
Ștefania Ciubotaru
„Pentru mine, înotul reprezintă fericire, distracție și mult de învățat. Ca să înveți să înoți trebuie să asculți indicațiile profesorilor. Deci totul este o școală, nu este o joacă.”
Rebeca Tanasă
„Înotul înseamnă dezvoltare și învățătură. Cine crede că e o joacă nu știe ce vorbește.”
Bianca Său
„Din punctual meu de vedere, înotul este un sport foarte frumos și îți ia foarte mult timp până să înveți. Eu am învățat și acum știu să înot foarte bine și sunt foarte încântată.”
Vanesa Grigoraș
„Pentru mine, înotul înseamnă foarte mult. Pentru că mă ajută la corp și mă face mai puternic și curajos. Asta e foarte important, pentru că, atunci când voi fi la mare și va veni un val foarte periculos, eu voi fi pregătit.”
David Pristavu
„Pentru mine înseamnă supraviețuire, sănătate, sport. Eu mai fac și tenis.”
Victor Savinoiu
„Pentru mine e o mare încântare. Dacă nu știam să înot, nu eram așa fericită ca acum. ”
Andreea Poenaru
