6 mai 2024
Interviu“Cooperatia a avut aceeasi soarta ca si industria”

“Cooperatia a avut aceeasi soarta ca si industria”

Interviu cu Mihai Suditu, presedintele Cooperativei “Munca si Arta” Bacau

– Domnule presedinte, unitatea pe care o conduceti de mai multi ani este ultimul bastion al sectorului cooperatist din Bacau. Cum a rezistat Cooperativa “Munca si Arta” in conditiile economice de astazi si a concurentei de pe piata?
– Este o poveste mai lunga, dar vreau sa incep prin a va spune ca este meritul nostru, al tuturor celor care lucram in aceasta cooperativa, deoarece am reusit sa ne pastram structura noastra, cooperatia mestesugareasca este conceputa pentru a intruni in interiorul ei oameni cu diferite meserii, cu venituri modeste, care nu au avut posibilitatea sa inceapa o activitate pe cont propriu, din diferite motive. Acesti oameni au avut tot interesul sa-si pastreze locul de munca, pentru ca, daca ne uitam ce se intâmpla in economie, pe piata muncii, someri, nesiguranta locului de munca, la noi nu se intâmpla asa ceva, pentru faptul ca cooperatorul este si copropietar la toate bunurile cooperativei, este vorba de o proprietate privata de grup. Inainte, in Constitutie era trecuta aceasta forma de proprietate, acum nu mai este trecuta decât propritate privata. La noi este un specific deosebit, toti suntem proprietari pe intreaga avere. Un lucru foarte interesant, “averea” noastra se compune din doua capitole: unul este capitalul social cu care vine in cooperativa fiecare membru, care nu este mare, in jur de 1400 de lei, bani care trebuie depusi in timp de trei ani de la intrarea in cooperativa. O data ce depune acesti bani, cetateanul devine membru al familiei noastre de drept, cu aceleasi drepturi si obligatii ca fiecare dintre noi, indiferent de vechime si functie. In in acest fel, la noi functioneaza cu adevarat democratia in esenta ei. In cooperativa toate functiile se aleg prin votul majoritatii, fiecare având drept de vot, indiferent de capitalul social pe care il detine. Un alt specific al nostru merit este acela ca noi fructificam uzufructul acestei activitati, la constituirea bunurilor materiale au participat generatii de cooperatori, nu numai cei de astazi. Cooperativa noastra functioneaza de foarte multi ani, este prima unitate de acest fel din Bacau, infiintata pe 21.09. 1949, ea s-a chemat “Veac Nou”, si abia peste 10 ani a luat denumirea de “Munca si Arta”.

Coproprietari pe averea acumulata



– Ati vorbit de doua structuri ale capitalului, care este a doua?
– Este vorba de proprietatea nedivizibila, formata din spatii, ateliere, mijloace fixe, care sunt proprietatea cooperativei, nu este a fiecaruia dintre noi. La plecarea din cooperativa luam capitalul social pe care il avem, pe care l-am adus de acasa, la care se adauga o parte din profitul realizat in fiecare an, care poate fi mai mare sau mai mic. Toate aceste operatiuni sunt strict evidentiate in contabilitate, cooperatorul stie in fiecare moment care este capitalul lui social. Este o disciplina finaciara de fier, nimeni nu poate interveni peste ceea ce a hotarât adunarea generala. In rest, bunurile materiale create impreuna ramân sistemului in continuare, astfel ca activitatea sa poata continua pentru cei ramasi, dar si pentru cei care vin. Aceasta este marea deosebire dintre noi si ceilalti.
– Ce se intâmpla daca un membru cooperator decedeaza?
– Omul care pleaca dincolo, in alta lume, in conformitate cu legile tarii intervine dreptul la mostenire, astfel ca drepturile le preiau copiii, fratii etc. Nimeni nu poate pleca cu o sectie, cu o cladire, cu o masina, cu aparatura din dotare, daca ele au fost achizitionate din banii comuni. Mai este un principiu, fiecare mai poate depune la capitalul social initial, nu-l opreste nimeni, insa numai pâna la plafonul stabilit de adunarea generala. Aceasta-i cooperatia, acesta este statutul nostru, daca vrei sa intre in aceasta familie trebuie sa respeti regula.
– Partile sociale depuse sau acumulate sunt purtatoare de dobânda?
– Nu. Ma intrebati de argumente, de atu-urile noastre de a ramâne in piata, de a rezita. Politica noastra este pastrarea locului de munca. La noi nu ai stresul ca a doua zi nu mai locul de munca. Fiecare este coproprietar, orice hotarâre o luam impreuna, de ne este bine sau trecem printr-un necaz. Noi avem cooperatori care lucreaza aici de pe când erau ucenici, devenind apoi meseriasi de baza. Cred ca suntem singura unitate din Bacau cu o forta de munca stabila. De când sunt eu presedinte am mai stabilit o chestiune interesanta, care vine in sprijinul cooperatorilor loiali, buni meseriasi, nume cunoscute de clienti, le dam posibilitatea sa lucreze chiar si dupa ce au iesit la pensie, daca pot si au avizele necesare. Acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care am reusit sa-l facem pentru ei, mai ales ca pensiile noastre sunt foarte mici, unele dintre cele mai mici din sistem. Va amintiti, ati scris si dumneavoastra, am avut un cooperator care a lucrat pâna la 85 de ani, este vorba de celebrul Nicu Nedeloiu, fost sef de sectie multi ani, cel care l-a tuns pe Ceausescu, dar si pe alti demnitari. A fost o cinste pentru cooperative noastra, dar si pentru el, indiferent cine a fost si ce a facut Ceausescu, era seful statului.

Interese meschine au distrus cooperatia

– Inainte de 1990, in sistemul cooperatist lucrau aproape 10.000 de oameni, in mai multe cooperative. De ce credeti ca s-au desfiintat, n-au avut piata, nu s-au adaptat la noile conditii sau au fost si alte interese care nu mai tin de statutul acestor entitati?
– Nu stiu exact numarul total, insa va pot spune cu aproximatie ca la Arta Croitorilor erau 3000 de cooperatori, la Tehnica erau 1200, Constructorul 1300, Progresul 900, noi aveam 700, iar Sporul 600. Munca si Arta mai are acum 204 cooperatori. Cooperatia era o forta, economica in primul rând, dar si ca spatiu unde lucrau atâtia oameni. Produsele din cooperatie erau cautate, multe mergeau la export, cum erau covoarele, confectiile, produse de marochinarie. Am sa va dau un exemplu graitor, toate uniformele soldatilor români erau confectionate in sistem cooperatist. Sa raspund la intrebare, in primul rând, cauza principala a desfiintarii lor, a dezmembrarii dramatice a fost interesul, mai bine zis interesul unora din conducerile acelor cooperative, lacomia celor din vârf pentru a pune mâna pe spatii, pe utilaje, pe averea cooperativelor mestesugaresti. Aveau spatii centrale, vi le amintiti, aveau vad comercial, in timp au devenit tentante, cautate, petite de diferitti investitori. A mai intervenit cineva, la care nu ne asteptam, este vorba de Parlament, care prin Legea 1/2005 a stabilit niste articole defavorabile noua, ale cooperatorilor (este adevarat ca legea are si prevederi bune, favorabile), astfel, dupa parerea mea, s-au strecurat si niste prevederi rau intentionate. Este vorba de posibilitatea divizarii, noi stim ca in economia de piata, cel mai mare il inghite pe cel mai mic si, in timp ce la nivel mondial se practica politica de formare a conglomeratelor, a trusturilor, pentru a rezista, pentru a deveni puternici, la noi s-a legiferat divizarea, farâmitarea, astfel ca se pot forma cooperative de la cinci oameni in sus. Aceste mici cooperative nu au viabilitate, nu pot rezista, s-a si dovedit, multe dintre ele s-au desfiintat, au dat faliment. Cooperativele au un puternic caracter social, noi nu punem pe primul plan capitalul, ci omul, suntem singurii care mai practicam aceasta politica. Eu, in calitate de manager, de presedinte, atunci când am o oferta pentru un spatiu – avem unele in centrul orasului – , de la o banca, de la o societate mare, care imi ofera – sa zicem – 30.000 de euro pe metru patrat inchiriat, eu nu dau oamenii afara pentru a câtiga acel capital urias, chiar daca activitatea desfasurata acolo nu-mi aduce nici doi la suta din aceasta suma, Eu ma gândesc in primul rând la omul meu, oamenii nostri trebuie sa-si câstige existenta, sa duca o bucata de pâine la copii, sa-si tina gospodaria. Daca-l dau afara, unde se duce? Multi nu stiu sa faca altceva, o viata intreaga au câstigat un ban cu foarfecele si pieptenele si repet, patrimoniul nostru este cladit prin munca a multor generatii, cu efortul bunicilor, parintilor si nepotilor, daca tot va spuneam ca suntem o familie; si suntem.
– Daca tot am vorbit de foarfece si pieptene, ce servicii oferiti bacauanilor?
– Cooperativa “Munca si Arta”, inca de la infiintare a avut si are ca obiect de activitatea igiena corporala, vorbim de frizerii, saloane de coafura, manechiura, pedichiura, saloane de infrumusetare, de intretinere corporala, este vorba de munca si arta. Nu se câstiga usor, nu se câstiga mult, mai ales ca a intervenit concurenta, ateliere si saloane private, de familie, multe dintre ele onorabile, cu tinuta, la nivelul celor din Occident. Avantajul nostru este ca avem meseriasi de calitate, scoliti si multa experienta, cu clientela stabila, cu nume in breasla. Sunt in adevaratul sens al cuvântului stilisti, care lucreaza cu modele, in colaborare cu clientul, cu imagini pe calculator, cu instrumente si preparate de ultima generatie.

Foarfecele si pieptenele aduc profit

– Aceste meserii constituie osatura cooperativei, spuneati ca mai aveti si alte activitati.
– Avem 17 astfel de unitati, la care mai adaugam 15 unitati cu activitate industriala, reparatii auto, trei baruri, o croitorie, o sectie de constructii pvc, care sunt la moda acum, o consignatie, doua magazine, o curatatorie chimica, reparatii incaltaminte si un atelier din gama “101 servicii”.
– De unde provine forta de munca, unde se mai invata aceste meserii?
– Inainte aveam scoli in sistemul nostru al UCECOM, scoli profesionale, postliceale, acum sunt scoliti, daca putem spune asa de tot felul de organizatii, care le dau o diploma, insa adevarata meserie o fac la scaun. Va spuneam ca sunt cooperatori care vor ca fii si fiicelor lor sa imbratiseze una din meseriile noastre si, evident, au prioritate. Motivele nu vi le mai expun, ele se subinteleg.
– Stiu de la “frizerul meu” ca toate sectiile sunt organizate sub forma unor centre de profit, ca in industrie. Va rog sa detaliati acest tip de organizare si functionare.
– Toate, absolut toate sectiile si atelierele sunt organizate dupa acest principiu. Ca sa rezistam trebuie sa ne achitam toate datoriile catre stat, nu ne iarta nimeni, vine executorul judecatoresc si ne pune sechestru. Va dati seama ce s-ar intâmpla. Pentru a-i determina pe cooperatori sa aiba raspunderea acestei realitati, am facut buget de venituri si cheltuieli pe fiecare sectie in parte. Cooperativa nu face altceva decât sa-i ajute sa se doteze cu aparatura moderna, sa amenajeze sectiile dupa standardele europene, ca atunci când vine clientul, sa beneficieze de toate serviciile dorite. Stam destul de bine la acest capitol. Ne putem mândri cu stadiul la care am ajuns. Din veniturile obtinute, sectiile isi platesc utilitatile, impozitele, taxele, iar ce ramâne reprezinta salariile. Cooperativa mai are posibilitatea ca din veniturile de la sectiile conexe, din inchirierea unor spatii, cu acordul tuturor o parte o putem repartiza sectiilor in vederea acoperii unor cheltuieli, astfel ca suma ramasa pentru salarii sa fie mai mare, având in vedere, cum v-am spus, ca acestea sunt destul de modeste, la nivelul salariului minim pe economie. Permanent avem in vedere si investitiile, cheltuielile cu modernizarea, suportate din profitul total al cooperativei. Nu putem consuma tot, in câtiva ani am da faliment, am disparea de pe piata

Rezista doar cine este competitiv

– Inainte se spunea ca nu salariul este important intr-o cooperativa, ci o carte de munca si bacsisul. Mai este valabila aceasta perceptie?
– Raspunsul este simplu: bacsisurile nu mai sunt ca inainte, motivele le stiti. Se lucreaza pe baza de tarife, ele sunt afisate la vedere, pot fi consultate de clienti inainte de a solicita un serviciu. Acum, oamenii se informeaza, daca le convine ramân, daca nu, merg la alta locatie. Banii sunt mai putini. Marele nostru avantaj este ca noi lucram cu preturi modeste, tinând cont de puterea financiara a bacauanului, noi stim piata, stim tarifele din oras. Dupa aceea, multi lucratori din sistemul nostru au clienti fideli, daca nu-ti vine clientul, poti sa fii tu meseriasul pamântului, stai degeaba la scaun, nu faci câteodata nici “safteaua”. Interesul este sa fii bun meserias, sa te porti foarte bine, civilizat cu clientul, sa-l determini sa mai vina si a doua oara, dupa principiul “clientul nostru este sufletul nostru”. Daca acesta este multumit, este posibil sa intreaca cu ceva la tariful stabilit, insa de cele mai multe ori nu.
– Serviciile au devenit, in ultimii ani, un sector important al economiei, cum sunt ele privite la nivel institutional, guvernamental?
– Din pacate nu vedem nici un sprijin, niciun ajutor. Din partea lor ar putea nici sa nu existam. Pacat, inainte eram o forta, contam, aum au dat o lege si…descurcati-va. Nu avem o protectie, oricine te poate scoate afara dintr-un spatiu, asa cum s-a intâmplat cu spatiul de sub Pasaj, unde a functionat cea mai mare, cea mai profitabila sectie. Au ramas 20 de oameni fara pâine. Nimeni nu a zis nimic.

Politica paguboasa

– Toate categoriile sociale, din diferite domenii de activitate au avut si au câte ceva de cerut, de reclamat, uneori in strada, alteori prin greva. Nu am auzit de o greva sau un protest al cooperatorilor, sa inteleg ca sunt multumiti, o duc bine?
– Nu sunt multumiti, nu o duc bine, insa ei sunt atenti la piata, la ceea ce intâmpla in alte curti. De aceea muncesc, au un loc de munca, vor sa câstige mai bine. Cât muncesc, atât câstiga, insa repet mereu, au garantia unui loc de munca, a unui venit care-l ajuta sa traiasca. Sunt multe de spus si in domeniul nostru, insa nu te asculta nimeni. Eu consider ca daca acest sector al prestarilor de servicii ar fi stimulat, sprijinit prin diferite forme, fie ele administrative, financiare, bancare, prin acordarea unor facilitati, s-ar lua de pe spatele Guvernului o uriasa povara care este plata somajului, a ajutoarelor sociale etc. Multi ar putea sa-si deschida o mica afacere in acest sector, de unde ar trai el si familia lui, dar si alti meseriasi. Este mare nevoie de servicii, de toate felurile, de la a schimba un ventil la baie, pâna la cele mai sofisticate. Nimic concret, nimic organizat, totul se face la negru, fara garantie, cu preturi foarte mari. E corect? Cum s-a distrus toata economia româneasca asa s-au distrus si structurile de prestari servicii. Eu ca român sunt suparat foc pe mine, pentru ca traiesc intr-o tara condusa de niste oameni care nu sunt patrioti, nu sunt buni români, nu gândesc si nu lucreaza pentru poporul lor. Ce am pus in loc: o economie subterana, un comert ilegal, droguri, prostitutie, furtisaguri, ele sunt la putere. Ce facem, domnule, cu generatia viitoare. Ce le lasam, unde ii indrumam, ce le oferim? Eu am raspunsuri, dar nu am eu putere, cum nici vecinul meu nu are si nici chiar dumenavoastra, cu toate ca presa a ramas singura voce democratica in tara. Ei, conducatorii, deputatii, seantorii, ministrii, politicienii ce fac, sunt dusmanii propriilor copii, au scos la mezat viitorul acestei tari? Punem in fata criza. Ce criza? Din 1990 o tinem tot intr-o criza! Nu s-a gasit, nu s-a vrut sa se gaseasca acel liant care sa uneasca natiunea pentru realizarea unui ideal. Si românul nu cere mult.
– Eu va multumesc si incheiem cu o ultima intrebare: cine este Mihai Suditu?
– Sunt un om care lucreaza de multi ani in cooperatie si m-am atasat de aceasta activitate, de oameni. Imi place sa ajut oamenii, ma bucur când ii vad multumiti, ii inteleg si ei ma respecta. Ca drept dovada, eu sunt pensionar si presedinte de cooperatie, m-au ales deoarece simt ca le sunt de folos, ca lucrez pentru ei. Toata viata am lucrat cu oamenii, la inceputuri am lucrat cu tineretul, apoi la sindicate si dupa aceea am intrat in acest sistem. Am lucrat la “Flacara” Onesti, apoi am fost vicepresedinte la “Sporul”. Eu sunt profesor de istorie-geografie, insa am si pregatirea de constructor, de aceea am lucrat multi ani la Cooperativa “Constructorul” ca presedinte, de unde am si fost nevoit sa plec dupa revolutie. Dupa ce m-au ales din nou presedinte, a venit un grup in birou la mine, au scos niste cutite pe masa si mi-au spus ori tu, ori noi. Era valul acela de a schimba directorii. Am plecat, mi-am depus demisia. Dupa mai multi ani, eram deja aici presedinte, au venit sa ma roage sa ma intorc la Constructorul, insa nu m-am mai dus, dupa ce am vazut ca au distrus tot ce facusem eu acolo. Asta-i viata mea. Ma bucur ca sunt sanatos si pot sa fiu de folos aici, am incredere, am speranta ca “Munca si Arta” va depasi perioada aceasta mai grea si va avea viitor si in anii ce vin, ne vom dezvolta mai mult, vom diversifica prestarile de servicii.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri