Penelopa nu mai locuieste in Ithaca. Si-a parasit insula si, dupa ce a facut de cateva ori inconjurul lumii la bordul „Odiseei” lui Homer, s-a mutat la Bacau. Nicaieri altundeva decat in vestiarul FCM-ului. In ciuda faptului ca are din ce in ce mai putini admiratori, continua sa destrame tot ce tese. Sambata, impotriva Farului, „galben-albastrii” au interpretat de minune rolul Penelopei. In prima jumatate de ora, bacauanii au produs un fotbal de foarte buna calitate. Agresivitate, joc desfacut pe benzi (in special pe cea stanga), rapiditate si prezenta in fata portii: toate acestea si-au gasit locul in gherghieful lui Cristi Popovici. Plus o dispunere tactica,
4-2-3-1, gratie careia s-a acoperit excelent terenul. „Noua ne este mult mai usor atunci cand evoluam in compania unui adversar care ataca, lasand spatii. Cand intalnim in schimb o echipa care se aglomereaza, cum a fost si cazul Politehnicii Iasi, avem probleme”, prefata antrenorul bacauan meciul cu Farul, iar jocul de sambata i-a dat dreptate. Daca in minutul 30, scorul ar fi fost 3-0 pentru FCM nu ar fi fost nici o exagerare. Din pacate, dupa prima jumatate de ceas, tabela indica un 1-1 pe cat de crud, pe atat de nedrept. Cum s-a ajuns aici? Inainte de toate, din cauza ratarilor. Ratari conditionate -atentie!- nu de carente tehnice, cum s-a intamplat in partidele precedente, ci mentale. Trofin si Matei au stricat doua excelente situatii de contraatac pentru ca au intarziat pasa catre Marian Tanasa, care a sfarsit in ofsaid. Apoi Gheorghiu si Matei au fost tradati de lipsa de inspiratie (eufemism) in situatii de unu la unu cu portarul. La faza din minutul 21, Gheorghiu a demonstrat o teama inexplicabila pentru un jucator care avea moralul ridicat dupa ce marcase golul de 1-0. Mijlocasului bacauan i-a fost pur si simplu frica sa suteze cu stangul la coltul lung. A preferat sa-si treaca balonul pe piciorul drept, pierzand timp si spatiu, astfel incat a fost nevoit sa finalizeze o actiune clara de gol printr-o centrare imprecisa. De neinteles a fost si Matei care in minutul 26 a ales cea mai proasta solutie posibila. In loc sa avanseze si sa suteze plasat (in treacat fie spus ar fi avut si varianta unei pase pentru Gheorghiu), Matei a incercat o executie mult prea pretentioasa. „Este pacat ca ne jucam cu ocaziile. Nici Gheorghiu si nici Matei nu au ales cele mai nimerite solutii si asta ne-a costat pana la urma”, declara dupa joc Popovici. Intre un posibil 3-0 si un 1-1 cat se poate de real nu au stat doar ratarile. O relaxare in defensiva a fost prompt sanctionata de Farul care in primele 45 de minute nu a amenintat niciodata cu adevarat poarta bacauana. In acel fatidic minut 30, Senin a avansat mult prea liber pe stanga, iar centrarea sa, daca nu era deviata de Ganea in proprie poarta, tot ar fi sfarsit in plasa, deoarece Tibor Moldovan era si el pe faza. A venit apoi eliminarea gratuita a lui Trofin, care a diminuat forta de atac a echipei, si asa afectata din cauza unui teren greu si a risipei de efort. Chiar si in aceste conditii, Bacaul putea sa puncteze, condusa magistral de Marius Croitoru. „Decarul” bacauan a renuntat la multe din pacatele ilustrate in anii trecuti, incepand cu mania paselor inapoi, la fel de enervante ca o musca in ochi. Croitoru mai are insa de lucrat daca vrea sa devina cu adevarat un lider. Tinand cont ca este unul dintre putinii jucatori bacauani (daca nu chiar singurul) care stapaneste arta driblingului, ar trebui sa invete sa ramana pe picioare dupa fiecare duel. Plonjoanele artistice servesc fotografilor, nu si echipei. Daca nu incerci sa faci fata socului ramand in picioare dupa ce ti-ai eliminat adversarul direct, driblingul isi pierde din eficienta. Este si aceasta o modalitate prin care destrami mult prea usor ceea ce ai tesut cu maiestrie.Scris de Dan SION