Dușmanul totalitarismului a fost, dintotdeauna, gândirea liberă dar împotriva gândirii libere nu se ridică doar dictatorii, ci și conformiștii. Societățile democratice, în care, teoretic, ar trebui să existe o libertate de expresie, se confruntă, în ultimii ani, cu un atac al unor segmente care încearcă să-și impună voința decretând că ceea ce spun ei este adevăr absolut și cine nu gândește ca ei greșește și trebuie izolat și / sau eliminat din societate. S-a început timid cu teme istorice: trebuie să fii de acord cu cifrele Holocastului, altfel poți să faci și închisoare în unele țări.
Dacă pronunți anumite cuvinte considerate ilegale poți fi amendat și chiar închis. Dacă spui că teoria identității de gen este o prostie, poți să-ți pierzi slujba, contractele, banii și devii un paria. Un jurnalist de radio din Brazilia a făcut mișto de noua zeiță a ecologiei, Greta Thunberg, și a fost concediat. În unele grupuri, dacă nu eșți de acord cu panseurile fetiței, ești izolat și mă aștept cât de curând să se facă și niște legi care să decreteze că Greta e de neatins, de ea nu se poate spune o glumă, nu poate fi contrazisă, orice spune devine literă de Evanghelie și trebuie respectat ca atare. Nu vi se pare că există niște similitudini? Nu vi se pare că au mai existat și mai există încă oameni care nu pot fi contraziși, de care nu se poate râde, cu care nu se poate glumi? Presa democratică îi numește „dictatori”.
Pentru că oricine spune o glumă despre un astfel de personaj, poate să-și piardă libertatea sau chiar și viața. Dictatorii se mențin la putere prin intermediul terorii induse cu forța armelor; noii sfinți propuși de societățile „libere” sunt aduși la putere și menținuți cu ajutorul unei terori mai rafinate: cea a aparteneței la societate. Când nu mai corespunzi, când nu mai recunoști puterea pe care o deține un asfel de sfânt, societatea te scuipă, se dezice de ține și-ți pierzi toate drepturile. Problema cu acest gen de supra-oameni este că nu ai voie să-i contești, nu ai voie să le pui la îndoială vorbele, pregătirea, priceperea. Dintr-un motiv foarte simplu: rețelele sociale au creat mase mari de oameni pregătiți să se conformeze directivelor primite pentru că li s-a amputat spiritul critic.
Gradul de conformism social al societăților așa-zis libere este mult mai mare decât în fostele societăți comuniste. Oamenii din societățile capitaliste acceptă mult mai ușor bazaconiile servite de politicieni, mass-media, publicitari și așa mai departe decât erau dispuși să accepte oamenii din țările socialiste. Probabil pentru că sub regimul comunist se lucra cu grupe mici de oameni, fiecare uzină sau fabrică funcționând oarecum ca o mini-societate închisă, pe când marile companii transnaționale își exportă nu doar know-how-ul, ci și tradițiile și cutumele. Prea mult conformism social determină o criză de „dizidenți”, de persoane care gândesc „altfel”, care nu acceptă adevăruri neverificate și care se constituie într-un filtru împotriva totalitarismului de orice fel.
