In comuna Bogdanesti din judetul Bacau, traditia este la ea acasa. “Casa comunei Bogdanesti” – inaugurata in anul 2009 – adaposteste caminul cultural, biblioteca si muzeul. Da, ati citit bine: muzeul satului.
Acesta functioneaza la etajul cladirii, unde, membrii comunitatii au adunat obiecte si obiceiuri locale, martore la evolutia satului de la inceputuri si pâna in prezent. Cum treci pragul muzeului, in dreapta te intâmpina hartile originale ale Bogdanestiului dupa revolta din 1907 (realizate de inginerul Iosif Gold), monede vechi, un cufar de lemn din anul 1910 si o valiza de mers in armata. “Sapaturile arheologice de pe colina Todoscanu (1959 – 1962) au scos la lumina urme din epoca neolitica si epoca bronzului, cu unelte din bronz, ceramica si alte vestigii, evocând locuirea pe meleagurile Bogdanestiului”, declara Sorina Puscasu, muzeograf.
Din colectia muzeului nu lipseste nici ondulatorul de par, pe care femeile il foloseau pentru a-si infrumuseta podoaba capilara.
“De fapt este vorba despre o bucata de fier pe care bunicile noastre il incalzeau in foc, isi umezeau suvitele de par si le rasuceau pe fierul cald. Se intâmpla sa-si mai arda parul daca scapau ondulatorul prea mult pe foc, insa femeile erau tare mândre de zulufii lor”, spune Elena Puscasu, localnica.
Trecând in revista si celelalte obiecte expuse in muzeu, privirea mi s-a oprit asupra unei tablite de scris si a unui set de banci scolare. De marimea unui penar, tablita neagra tinea loc de caietul din zilele noastre, numai ca ceea ce invatau bunicii nostri trebuia sters pentru a face loc noilor cifre sau litere predate de dascalii vremii.
“Am scris si eu pe o tablita ca asta in anii ’49 – ’50. Am trait vremuri grele, am crescut in saracie, dar am reusit sa crestem oameni mari, cu mult bun simt”, povesteste Puscasu. Istorisirile femeii ne-au purtat apoi prin fata unui stand cu obiecte de cult, apoi am intrat in copia fidela a unei incaperi taranesti dotata cu obiecte traditionale si tesaturi originale si, nu in ultimul rând, am aflat tainele razboiului de tesut si al cânepii.
Femeile locului spun ca prin anii ’50, cine nu avea un ogor de cânepa nu era considerata gospodina. Muzeograful Sorina Puscasu spune ca toate obiectele din colectie au fost donate de localnici sau reconditionate. Cine poate contribui la completarea exponatelor, se poate adresa muzeului. Cele mai multe obiecte s-au gasit in casele vechi, in beciuri surpate sau in podurile caselor.
