“Când ramânem fara bani, sotia spune ca imi pune in farfurie doua monede si o bancnota”, declara colectionarul Mihai Tataru.
Da. Suna interesant pentru ca in timp ce altii cheltuie bani, Mihai Tataru ii colectioneaza. Bacauanul are 64 de ani si aduna bani mai vechi sau mai noi, de pe toate continentele. Pasiunea aceasta, destul de costisitoare, o are de prin anul 2006, dupa ce a fost disponibilizat de la Romtelecom. Din salariile compensatorii primite la acea vreme a reusit sa traiasca un an si jumatate, timp in care s-a pensionat pe caz de boala. Mihai Tataru povesteste ca a inceput sa-si incropeasca o mica colectie, dupa ce o colega de-a sa i-a vândut niste bancnote mai vechi. Pentru a cunoaste mai bine istoria banilor si a afla mai multe despre originea lor, a inceput sa-si cumpere cataloage numismatice.
De când dateaza cea mai veche moneda din colectia personala?
Mihai Tataru: Cea mai veche moneda este din anul 1773 si provine din localitatea Sadagura. Ea reprezinta contravaloarea a 2 para si 3 copeici si este o moneda facuta impreuna cu rusii, din tunurile turcilor. Le-au numit asa ca sa le poata folosi si românii si rusii. IN descrierea de pe aversul monedei sunt steme in buna masura corupte (heraldic vorbind) ale Moldovei (la stânga) si Tarii Românesti (la dreapta) unite sub o coroana, legenda ruseasca MON. MOLD: I VALOSK. (scrisa cu chirilice), insemnând MONEDA MOLDOVENEASCA SI VALAHA, anul 1772. In acelasi stil stiu ca a fost batuta in anul 1772 si moneda de 1 para si 3 denghi.
De unde provine cea mai veche bancnota?
Mihai Tataru: Vorbim aici despre o rubla ruseasca din anul 1898. Este cea mai veche din colectia mea si una dintre cele mai dragi mie. Rubla a fost moneda nationala a Rusiei pentru aproximativ 500 de ani. Incepând cu anul 1710, rubla a fost impartita in 100 de copeici.
De la disolutia Uniunii Sovietice din 1991, bancnotele si monedele rusesti au o caracteristica speciala: lipsa chipurilor unor personalitati imprimate pe una dintre fetele lor, asa cum era cazul atât a banilor taristi cât si a celor din perioada sovietica. In parte, acest fapt a fost remediat prin imprimarea pe bancnota de 500 de ruble a imaginii statuii lui Petru cel Mare, iar pe cea de 1.000 de ruble a statuii lui Iaroslav I cel Intelept.
Cum se traduce pasiunea pentru a colectiona bani?
Mihai Tataru: Mi-a placut intotdeauna grafica banilor. Apoi am inceput sa caut si sa aflu istoria lor. In timp ce am inceput sa dezvolt mai mult acest hobby, iar bancnotele si monedele si-au gasit loc in clasoarele mele, am inceput sa le fac opis si sa le impart pe continente. Pâna in prezent, colectia mea de bancnote numara 1.222 de bucati din România, respectiv, Europa, Asia Africa, America de Nord, America Centrala, America de Sud, Australia si Oceania.
In luna martie 2014, aveam 2.869 de monede si jetoane. Desi multe persoane imi spun ca pasinea mea este una costisitoare, eu zic ca pentru mine este o pasiune avantajoasa, in primul rând pentru informarea mea si cunoasterea istoriei lumii. Tinând evidentele monedelor si a bancnotelor, ma informez in permanenta si imi ocup timpul.
Ce alte pasiuni mai aveti?
Mihai Tataru: Daca as fi avut suficient spatiu in casa, m-as fi apucat de pictura. Imi place sa pictez pentru ca intotdeauna mi-a placut desenul, grafica. Din pacate, in mica mea garsoniera nu am loc de micul atelier de pictura la care am visat. Am pictat insa câteva tablouri pe care le-am daruit celor apropiati, iar câteva reproduceri dupa pictori celebri le-am pastrat pentru mine, in casa, sa nu cumva sa uit ca mai pot face si altceva. In curând implinesc 65 de ani si ma pensionez pe drept. Sotia este inca in activitate, asa ca am foarte mult timp liber pe care sa mi-l ocup. Astept de fiecare data cu emotie un nou târg de antichitati si parca astept de fiecare data sa gasesc o bancnota sau o moneda care imi lipseste din colectie.
O vreme, am mai colectionat vederi, felicitari si carti de vizita românesti si internationale. Am abandonat insa aceasta preocupare, tot din lipsa de spatiu. Acum, vreau sa vând colectia de felicitari, iar pretul de achizitie al unui astfel de catalog este de 220 de lei. Apoi, mai am aproximativ 300 de monede dubluri, pe care le mai schimb cu batrânii colectionari. Mai demult aveam obiceiul sa ne mai intâlnim, insa, s-a pierdut si traditia aceasta, iar schimburile le mai facem atunci când ne intâlnim accidental pe strada si stabilim eventual sa ne vedem la o data stabilita ulterior.
