De acum lucrurile sunt clare: timp de aproape un deceniu, serviciile secrete s-au amestecat fără nici o jenă în Justiție. Protocolul încheiat între SRI și Parchetul de pe lângă ICCJ o spune fără nici o tăgadă. Chiar dacă mai există personaje care se fac că nu văd acest lucru, chiar dacă inerția socială este mare iar lumea încă nu-și dă seama de consecințele acestei desecretizări, bulgărele se rostogolește.
Și, din păcate, va zdrobi totul în calea sa, fie lucrurile bune, fie lucrurile rele care s-au făcut în acest deceniu, despre care multă lume spune că seamănă prea mult cu „obsedantul deceniu” al abuzurilor Justiției staliniste. Poate că aceia care au semnat protocolul chiar au avut intenții bune. Poate au crezut sincer că așa va fi scăpată țara de corupți.
Poate au visat o Românie cu politicieni corecți, cu oameni de afaceri prosperi care nu dau șpagă, cu funcționari publici care nu cer ciubuc… Pot să presupun asta. Dar, oricâtă bunăvoință aș avea, nu pot accepta ideea că, pentru a-l băga pe un corupt la pușcărie a fost nevoie de încălcarea nu doar a legilor și a Constituției, dar chiar a principiilor pe care este construită democrația!
Atâta vreme cât noi am condamnat comunismul și excesele sale, nu putem fi de acord, ca, în același timp să facem aceleași abuzuri pe care le-a făcut vechiul regim. Nu putem spune că regimul comunist a fost abuziv, că a condamnat oameni la închisoare prin procese măsluite, și, în același timp, noi să facem la fel dar să ne punem etichete de democrați! Practic, care au fost efectele Protocolului?
Că ofițeri ai serviciilor secrete s-au amestecat în Justiție, că procurorii au devenit informatori ai serviciilor secrete, oferindu-le informații din dosare în etapa în care acestea nu erau publice, că procurorii erau chemați să raporteze ce au făcut cu informațiile primite de la servicii și că echipe mixte de procurori/agenți ai serviciilor secrete se ocupau de dosare. În fine, povestea este mult mai complicată, însă acest amestec al unor structuri militarizate în dosarele penale va avea efect de bombă nucleară: toate, dar absolut toate condamnările din ultimii 10 ani vor fi revizuite.
Multă lume încă nu-și dă seama ce înseamnă acest lucru. Pur și simplu, nu va conta dacă Justiția românească va accepta sau nu revizuirea dosarelor (deși am impresia că nu va fi o problemă); însă amestecul serviciilor secrete în Justiție, încălcarea dreptului la un proces echitabil, folosirea unor informații la care acuzații nu aveau acces (fiind declarate secrete) și care erau prezentate doar judecătorului, fără ca avocații să poată formula o apărare nu o să fie pe placul judecătorilor CEDO.
Și nu faptul că toate aceste condamnări vor fi anulate e cea mai înspăimântătoare consecință a existenței acestui Protocol, ci faptul că toți cei care au fost condamnați și li s-au încălcat drepturile vor cere și vor obține despăgubiri. Pur și simplu nu contează dacă persoanele în cauză au fost sau nu vinovate; contează că în România li s-au încălcat drepturile iar drepturile omului sunt temelia pe care s-a clădit Uniunea Europeană.
Când am aderat la UE, dincolo de concesiile făcute, ne-am angajat că vom respecta aceste drepturi, în caz contrar fiind de acord să fim sancționați. Nu se poate face dreptate prin încălcarea legilor și acesta este un principiu pe care multă lume încă nu-l înțelege în România. Și pentru asta vom plăti toți.
