La sfârșitul săptămânii trecute un nou scandal a reușit să țină prima pagină a ziarelor. Zeci de prizonieri de război ucrainieni au fost uciși sau răniți, în urma unui atac cu rachetă asupra unui lagăr din Doneţk, păzit de armata rusă. La momentul atacului, Rusia ținea prizonieri în respectiva tabără 193 de militari ucraineni. După atac, Ministerul rus al Apărării a publicat o listă pe care apar numele a 53 de morţi şi a 73 de răniţi dintre care și 7 paznici ruși. Ucraina susține că Rusia a lansat o rachetă asupra lagărului pentru a-i ucide pe militarii ucraineni luați prizonieri și pe care, conform legilor internaționale, ar fi trebuit să-i protejeze. Oficialii ucrainieni cer o anchetă internațională asupra atacului de la lagărul din Olenivka. La fel și rușii. Dar narațiunea rusă e alta. Conform https://vz.ru/politics/2022/7/29/1169991.html , atacul a fost inițiat de armata ucrainiană care a folosind proiectilele americane HIMARS ale căror resturi au fost găsite printre dărâmături. ,,<<Ordinul a fost dat, cel mai probabil, de la biroul lui Zelensky>>, a declarat ambasadorul LPR în Rusia, Rodion Miroshnik, pentru ziarul VZGLYAD. Lui Zelensky nu-i place deloc că imaginea <<eroică a azoviților>> este distrusă atunci când soldații regimentului, care s-au predat, încep să depună mărturie. Ei spun toate detaliile atrocităților lor, dar nu pare deloc eroic”, a spus sursa. „Luptătorii Azov vorbesc activ despre ordinele care li s-au dat, cum au cooperat cu instructorii străini și serviciile speciale. Mărturia lor distruge ideologia pe care Zelensky încearcă să o vândă atât populației Ucrainei, cât și curatorilor străini. Prin urmare, s-a dat ordinul să se să tragă” . Pentru Ministerul de Externe al României, citat de https://romanialibera.ro/la-zi/international/criza-din-ucraina/grava-incalcare-a-legilor-internationale-zeci-de-prizonieri-de-razboi-ucraineni-au-fost-ucisi-sau-raniti/ ,evenimentele sunt cât se poate de clare; „Ministerul Afacerilor Externe condamnă ferm bombardarea închisorii din Olenivka şi uciderea prizonierilor de război ucrainieni. Aceste crime atroce comise de Rusia impun investigarea şi sancţionarea internaţională. Transmitem condoleanţe familiilor şi susţinere totală pentru Ucraina”. Fostul ambasador al Franței la Moscova, Sylvie Bermann, nu crede că rușii și-au atacat propriul lagăr, declarând la postul de televiziune BFM că, în condițiile în care urmau să fie judecați, luptătorii batalionului ,,Azov”ar fi putut fi condamnați la moarte fără a fi necesar să fie asasinați. Războiul ruso-ucrainian e plin de contradicții în cadrul aceluiași fir narativ. Am aflat astfel că bombardamentele rușilor vizează școli și spitale, dar pe de altă parte au o tehnică învechită și nu pot localiza ținta. Rușii comit un genocid asupra populației ucrainiene dar capitala Kiev mai are internet, transport public, telefon, apă curentă caldă și rece și electricitate, pe care o cumpără de la… ruși. Putin vrea să recreeze Uniunea Sovietică și Imperiul Rus, dar nu a recunoscut DPR și LNR, cele două republici separatiste, când acestea s-au autoproclamat independente, ci a așteptat 8 ani pentru asta. „Armele învechite ale Rusiei s-au dovedit a nu face față apărării ucrainiene”, spunea Ministerul Apărării din Marea Britanie care ,,…arată că 55% din forțele rusești au fost anihilate în regiunea Donbas.” Asta în luna iunie. Dar între timp rușii au avansat și din declarațiile oficialilor ruși rezultă că aceștia nu mai condiționează încheierea conflictului de recunoașterea celor două republici separatiste, ci vor mai mult. Acest război are două niveluri de înțelegere și doar primul este evocat în mass-media pentru că se potrivește povestirii care plasează occidentalii, autoproclamata „comunitate internațională”, în postura de apărători ai regulilor pe care ei înșiși le-au inventat. Este nivelul „valorilor” care prezintă publicului un stat puternic armat care invadează un vecin mai slab, dar hotărât să-și apere pielea și căruia trebuie să-i venim în ajutor. Este timpul emoționalului, al analizelor părtinitoare, este vremea liderilor occidentali emasculați, toți cu aceleași tulburări cognitive și care se încurajează unii pe alții în luarea unor decizii catastrofale pentru țările lor. Pe scurt, este timpul iraționalului. Este și vremea unchiului Sam care vrea să câștige un război fără a-l lupta, fiind convins că invincibilitatea eroilor de la Hollywood va anima carnea de tun ucrainiană. Celălalt nivel este geostrategic și este complet ignorat. Acest al doilea nivel este bine ascuns publicului larg. Constă într-o confruntare între un Occident capitalist, în declin și o Rusie conservatoare. Actualul sistem conservator-liberal de guvernare al Rusiei menține părți strategice ale economiei sale sub controlul statului și, prin urmare, nu e la îndemâna prădătorilor occidentali, așa cum s-a întâmplat în România. Acest lucru este intolerabil. Fostul secretar de stat al Statelor Unite, Madeleine Albright, a spus odată: „Rusia are prea multe resurse naturale. Nu este corect”. Aceasta reflectă gândirea unei întregi elite conducătoare. Evident că nu se pune problema invadării și ocupării Rusiei. Scopul este să o slăbească suficient pentru ca o nouă echipă de management să vină la putere și să-i vândă resursele naturale. Nu trebuie să uităm că prosperitatea Uniunii Europene și a motorului său industrial german a fost posibilă datorită energiei, petrolului, cărbunelui și gazelor rusești, care au fost vândute la un preț mai mic decât cel al pieței. Creșterea costului energiei în ultimul an este vina Uniunii Europene, care a cerut statelor să nu mai încheie contracte pe termen lung cu Rusia și închiderea unor facilități energetice atomice și pe cărbune în numele energiei verzi. În concluzie, în calitate de european, aș dori să-mi văd liderii politici mai preocupați de viitor și de bunăstarea cetățenilor lor decât de jocurile tulburi ale alianțelor și politicilor globaliste care riscă să conducă continentul la un dezastru.
Jr. Adrian M. Ionescu
