Situatia nu este specifica României, la noi, insa, se manifesta o dubla tendinta: pe lânga iertarea companiilor multinationale de plata impozitelor, autoritatile nationale au declansat si o adevarata prigoana impotriva companiilor românesti. Dar asta e o poveste despre care am mai scris.
Cazul cel mai cunoscut in prezent este cel al Apple, care ar trebui sa plateasca, conform Comisiei Europene, 13 miliarde de euro drept impozite. Principiul a fost simplu: compania si-a stabilit sediul fiscal in Irlanda si toate profiturile obtinute in tarile UE au fost dirijate spre aceasta tara, al carei guvern nu incaseaza niciun euro deoarece sediul din Irlanda ar exista, conform Comisiei Europene, numai pe hârtie.
Avem in România numeroase companii transnationale care fac profituri frumoase, dar care nu platesc aproape deloc impozit pe profit. Prin diferite inginerii financiare, exporta profiturile in tarile mama iar in România sunt, uneori, chiar pe pierdere deoarece, ca sa vezi, costul consultantei platite impiedica firma sa aiba beneficiu. Daca o companie româneasca incearca sa-si mascheze profitul prin contracte de consultanta, este imediat depistata si pusa la plata. Daca firma este straina, autoritatile române se uita in alta parte.
Asa s-a ajuns, de exemplu, ca firmele straine din România sa aiba cifre de afaceri mai mari decât firmele românesti, dar sa plateasca impozite mult mai mici decât companiile cu capital autohton. Daca problema ar fi doar una de evaziune fiscala, ar fi ceva.
Dar, toate aceste impozite merg la Bugetul de stat care trebuie sa finanteze dezvoltarea tarii. Pe masura ce atacul la adresa firmelor românesti se acutizeaza asista, de fapt, la un atac la adresa dezvoltarii nationale.
Si nimeni nu are curajul sa puna problema in discutie deoarece se pot intâmpla diverse lucruri. Cum ar fi, de exemplu, schimbarea conducerii ANAF.
